Politica de dezinformare a Kievului

Cum poate, oare, dialogul dintre Bucuresti si Kiev sa depaseasca faza poticnelilor, din moment ce autoritatile ucrainene jongleaza cu jumatati de adevar, interpretand lucrurile dupa bunul lor plac? Astfel, dupa ultima runda de negocieri de definitivare a tratatului cu privire la regimul frontierelor de stat dintre tarile noastre, serviciul de presa al MAE de la Kiev a anuntat ca -Romania va aproba linia de demarcatie terestra cu Ucraina-.

Comunicatul dat publicitatii in acest sens preciza ca, -in plan preliminar, delegatia Romaniei a acceptat sa confirme configuratia actuala a granitei de stat de la punctul de convergenta a frontierei ucraineano-romano-ungare pana la semnul 1439, situat in Marea Neagra, dar intelegerea nu a fost consemnata, inca, in scris-. Din pacate, aprecia documentul preluat de presa electronica de la Kiev, -asta inseamna ca in pozitia partii romane nu au survenit schimbari substantiale, de natura sa permita consfintirea in textul Tratatului frontalier traiectoria existenta a granitei de stat-. Si cam atat. Nici un cuvant despre atmosfera in care s-au desfasurat discutiile, nimic despre conferinta de presa organizata imediat dupa incheierea tratativelor din 3 decembrie de secretarul de stat in MAE roman, Cristian Diaconescu. Or, oficialul roman aratase, printre altele, ca, de data aceasta, negocierile au fost marcate de o mai mare disponibilitate pentru dialog exact pe problemele in litigiu nesolutionate inca, respectiv ultima portiune de frontiera pana la iesirea in mare si principiile de delimitare a spatiului maritim.

Maniera in care MAE ucrainean a expus situatia asigura Kievului o ampla libertate de actiune. Plasand sub semnul indoielii determinarea Bucurestiului de a ajunge la o solutie in spinoasa problema a frontierelor, diplomatia de la Kiev si-a protejat astfel dreptul de a lansa noi atacuri rauvoitoare la adresa tarii noastre. Conform unui obicei devenit deja traditional. Prin urmare, nu este exclus ca, la un moment dat, in functie de evolutia nu doar a relatiilor bilaterale, dar si a conjuncturii regionale si internationale, politicienii ucraineni sa readuca in atentie amenintarile cu denuntarea Tratatului de baza din 1997. Asa s-a intamplat la inceputul anului, la scurt timp dupa vizita la Kiev a ministrului roman de externe, Mircea Geoana. Atunci, deputatii Radei Supreme au dat de inteles ca, daca Bucurestiul nu renunta la pretentiile teritoriale si continua sa sperie Kievul cu sesizarea instantelor internationale, parlamentul ucrainean ar putea decide denuntarea Tratatului bilateral. E adevarat, nimeni nu evoca negocieri usoare cu Ucraina. Insusi Diaconescu a admis ca procesul evolueaza anevoios. Dar acest lucru nu l-a impiedicat sa-si exprime speranta in identificarea unei solutii general valabile pana la 1 iunie 2003, termen-limita fixat, in acest sens, de presedintii Ion Iliescu si Leonid Kucima.