-Conciliant-, -sincer-, -pozitiv-, cum a fost caracterizat de presa internationala, presedintele american George Bush a pasit, ieri, in Marele Palat al Poporului de la Beijing, intr-o vizita apreciata drept istorica, care incheie turneul asiatic inceput duminica in Japonia.
La exact 30 de ani de cand Richard Nixon ii strangea mana lui Mao Zedong, dand astfel startul colaborarii antisovietice dintre Statele Unite si China, Bush a repetat gestul predecesorului sau, de data aceasta cu un presedinte asiatic modern care predica -comunismul cu fata umana-. Strangerea de mana de la Beijing, imortalizata de fotografii de presa, nu mai este de data aceasta un pact impotriva unei Rusii care intretine poate cele mai bune relatii din istoria sa cu SUA, ci semn al unei intelegeri care aduce castiguri ambelor parti. Caci, in capitala chineza, liderul de la Casa Alba s-a reasigurat, ieri, de sprijinul marelui stat asiatic in lupta impotriva terorismului, oferind, la schimb, promisiuni de ajutor si cooperare economica unei tari recent integrate in Organizatia Mondiala a Comertului si care tinde, nu fara sanse de reusita, sa detroneze Japonia din pozitia de rege al economiei asiatice, pentru a ajunge in cativa zeci de ani numarul doi mondial in acest domeniu.
Cu mize atat de importante, nu este greu de inteles de ce atat George Bush, cat si Jiang Zemin si-au jucat ireprosabil rolurile in piesa reconcilierii internationale antiteroriste, a carei premiera a fost marcata de intamplarile de la 11 septembrie.
Cooperare antitero in schimbul sprijinului economic
Nu a fost prima intalnire dintre cei doi, nici prima vizita a presedintelui Bush in China. A fost, in schimb, momentul perfect pentru exprimarea publica a pozitiilor comune si ignorarea sau doar mentionarea multelor divergente. In conferinta de presa comuna cu presedintele chinez, difuzata de televiziunea comunista de stat, dar si de ambasadorul mediatic al Statelor Unite, CNN, oaspetele de la Washington a vorbit despre relatii bilaterale -mature, pline de respect si importante pentru natiunile noastre si pentru intreaga lume-. El a subliniat -ca terorismul reprezinta o amenintare pentru ambele noastre natiuni- si a salutat -cu satisfactie cooperarea Chinei in razboiul antitero-. A mentionat -drepturile depline- ale partenerului numit China -in sistemul comercial global- si a pus accentul pe -parteneriatul stabil dintre Beijing si Washington-.
La randul sau, Zemin a adus in discutie -dialogul strategic la nivel inalt, precum si contactele dintre diverse agentii la toate nivelurile, in perspectiva sporirii intelegerii si increderii reciproce-. A subliniat -placerea si aprecierea- cu care va raspunde -invitatiei presedintelui Bush de a vizita Statele Unite- in octombrie anul acesta, inainte de summitul APEC din Mexic si sentimentele asemanatoare traite de urmasul sau la conducerea tarii, actualul vicepresedinte Hu Jintao, invitat de omologul sau Dick Cheney la Washington -in viitorul apropiat-. A incheiat seria -pozitivelor- cu -dezvoltarea viguroasa a schimburilor si cooperarii bilaterale in domenii precum economia, comertul, sectorul energetic, stiinta si tehnologia, protectia mediului inconjurator, prevenirea SIDA, agentiile insarcinate cu verificarea respectarii legii-.
Divergente musamalizate
Trecand la capitolul divergente, entuziasmul celor doi s-a topit ca prin farmec.
Bush doar a mentionat, de ochii lumii, sperantele SUA ca -Beijingul se va opune puternic proliferarii rachetelor si altor tehnologii mortale- (consilierul sau pe probleme de securitate Condoleezza Rice spunea anterior ca aceasta este o chestiune a carei rezolvare cere mult timp) si ca -va solutiona pasnic problema Taiwanului-. A mai spus ceva despre libertatea religioasa, dar nu prea multe, pentru a nu-i supara pe liderii chinezi care au protestat incontinuu la criticile americane privind incalcarea drepturilor omului.
La fel, Jiang Zemin a mentionat in finalul discursului sau cate ceva despre -o unificare pasnica cu Taiwanul si politica, o tara – doua sisteme-, dar a refuzat cu obstinatie sa raspunda la intrebarile jurnalistilor occidentali privind aruncarea dupa gratii a episcopilor romano-catolici, argumentand, in rasetele generale, ca -presedintele Bush este mai priceput decat mine in ce priveste relatia cu presa- si adaugand ulterior ca -cetatenii chinezi au dreptul de a practica ce religie vor-. O declaratie care nu poate fi luata in serios, aflandu-se in totala contradictie cu principiile pe care este construit marele stat comunist.
Cat despre denuntarea Tratatului antibalistic (ABM) din 1972 si planurile de punere in practica a scutului antiracheta american, cele doua puteri si-au temperat reciproc ingrijorarea, dar fara a ajunge la nici o concluzie in aceasta chestiune.
Aceeasi pozitie au adoptat-o si in privinta -axei raului-, al carei prieten chinez a cerut rabdare din partea Americii. Fapt deloc greu de indeplinit de un presedinte care, dupa ce a amenintat direct Iranul, Irakul si Coreea de Nord, vorbea miercuri despre pace si solutii de compromis.
Un spectacol de nota 10
Una peste alta, spectacolul de sunet si lumini de la Beijing a fost extrem de reusit, iar presa, ascultatoare, nu i-a intrerupt decat accidental feeria. Si cum ar fi putut? O astfel de piesa nu poate fi urmarita decat o data la cateva decenii, dupa care marile puteri revin la activitatile lor obisnuite: lupta pentru suprematie, fie ea economica sau militara, formarea aliantelor de moment si, nu in ultimul rand, boicotul reciproc valabil in numele unor -politici inalte-.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
