Statele Unite au castigat razboiul in trei saptamani, urmand strategia secretarului apararii, Donald Rumsfeld. Iar victoria ii revine in totalitate presedintelui George Bush. Declansat fara mandat din partea ONU, acest razboi a demonstrat ca, la aproape 15 ani de la caderea Zidului Berlinului, SUA raman unica superputere mondiala. Americanii nu s-au incurcat in Irak, asa cum, la un moment dat, preziceau unii analisti.
Controland in totalitate cerul irakian, trupele americane nu au lasat Irakului nici o sansa de a se opune. In plus, nu trebuie uitat ca razboiul urmareste anumite scopuri si dincolo de granitele Irakului. Pentru simplu motiv ca, explica -Liberation-, Statele Unite considera ca politica lor externa, bazata pe conceptul lumii unipolare, nu va intampina o rezistenta serioasa in lume, iar Casa Alba vrea sa realizeze un plan simplu: sa aduca pacea in Orientul Mijlociu, dar prin instituirea acolo a unei democratii pro-amricane. Irakul a fost doar un exemplu. Prea numeroase au fost, in ultimele zile, aluziile in aceasta directie ale deferitilor responsabili de la Washington: ca Siria nu este cuminte, ca Iordania este ciudata… Este de la sine inteles ca, intr-un viitor apropiat, SUA nu vor renunta la unii dintre aliatii lor din regiune, in primul rand fiind vorba despre Arabia Saudita. In ceea ce priveste conflictul dintre Israel si palestinieni, estimau observatorii, este putin probabil ca Washingtonul sa recurga la concesii in favoarea guvernului lui Ariel Sharon.
Se stie ca principala cauza a tuturor problemelor din lumea araba consta in faptul ca majoritatea marilor zacaminte de petrol sunt concentrate in mainile familiilor monarhice, aflate la putere in statele Golfului Persic. Tinand cont de specificul zonei, de politica, economia si stilul de viata a acestor tari, nu exista garantii ca modelul american de democratie va prinde radacini. Dar, pana una, alta, un dictator a cazut. Chiar daca nu a fost prins si nici macar nu se stie daca mai este in viata, Saddam Hussein nu va mai putea reprezenta vreodata autoritatea in Irak. Cu alte cuvinte, prima etapa a fost indeplinita, drumul este liber.
In virtutea unei teorii botezate -a dominourilor democratice-, foarte la moda prin mediile conservatoare apropiate Casei Albe, schimbarile de la Bagdad ar trebui sa aiba un efect contagios pozitiv asupra tarilor vecine, de la Iran si Siria la Arabia Saudita. Iar daca respectivele state nu sunt suficient de determinate de necesitatea de a evolua intr-o anumita directie, atunci responsabilii americani nu vor ezita sa emita amenintari voalate. Doi dintre teoreticienii acestei doctrine – adjunctul secretarului de stat al apararii, Paul Wolfowitz, si subsecretarul de stat, John Bolton, au aratat cat se poate de clar ca ambitiile Washingtonului nu se vor opri la Bagdad, chiar daca forta armata nu va mai figura obligatoriu pe ordinea de zi pentru alte tari.
-Multe tari, inclusiv Siria, vor pricepe mesajul (razboiului din Irak) si vor realiza ca este mult mai bine sa se inteleaga cu comunitatea mondiala, decat sa cumpere arme de distrugere in masa sau sa foloseasca terorismul drept instrument politic-, spunea Wolfowitz. Completand, Rumsfeld a acuzat Damascul ca a facilitat fuga responsabililor irakieni si ca a furnizat material militar regimului de la Bagdad. La randul lui, secretarul de stat, Colin Powell, a tinut sa precizeze ca -aceste declaratii nu inseamna ca tarile vizate trebuie sa faca fata unui razboi-.Totusi, el le-a invitat sa priveasca in jurul lor, pentru a-si da seama ca -lumea este in plin proces de modificare-. Aliat traditional al SUA, Arabia Saudita ar putea, ea insasi, sa fie inclusa in jocul -de domino-. Numerosi comentatori din anturajul puterii de la Washington nu pierd nici o ocazie pentru a aminti ca 15 dintre cei 19 pirati ai aerului implicati in atentatele de la 11 septembrie au fost sauditi si ca Riadul nu a oferit, in conflictul din Irak, sprijinul asteptat din partea unei tari aliate.
Pe acest fundal, numerosi analisti s-au aratat ingrijorati de posibilitatea ca aceasta vointa a Washingtonului de a -remodela- Orientul Mijlociul sa genereze noi -crispari- in planul raporturilor interstatale. -Cu cat Administratia Bush evoca scenariul transformarii Irakului intr-o trambulina pentru schimbarea status quo politici al Orientului Mijlociu, cu atat mai mult vorbele venite din interiorul Casei Albe sunt percepute ca amenintari implicite sau explicite la adresa vecinilor Bagdadului-, aprecia Jon Alterman, de la Centrul pentru studii strategice si internationale (CSIS), de la Washington. In opinia lui, aceasta politica -ar putea determina anumite state influente, precum Iranul sau Arabia Saudita, sa incerce sa mentina Irakul intr-o situatie politica precara-.
In privinta Israelului, Wolfowitz aprecia, zilele trecute, ca alungarea de la putere a regimului lui Saddam ar trebui sa contribuie la crearea unui climat propice negocierilor cu palestinienii. Totusi, a continuat oficialitatea americana, -pastrez o anumita doza de prudenta-, desi imi dau seama ca realizarea de progrese in acest dosar -va ajuta enorm pozitia noastra generala in lumea araba, precum si in lumea musulmana si in lupta globala impotriva terorismului-. Potrivit explicatiilor sale, -recentele evenimente din zona au avut si unele parti negative, dar cred ca, pana la urma, oamenii vor intelege ca toate acestea au avut ca ultim obiectiv eliberarea unui popor arab-, a considerat necesar sa adauge numarul 2 al Pentagonului.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
