Psihoza nucleară: între realitate și propagandă

Discuțiile despre programe și armament nuclear s-au intensificat în cancelariile occidentale. În prim-plan apar două dosare: cel nord-coreean și cel iranian. Chiar dacă de multe ori acestea sunt „luate la pachet“, cele două două chestiuni comportă unele diferențe, la fel ca și intențiile celor două regimuri. Dacă noul lider de la Phenian, Kim Jong-un, un tânăr de 28 de ani este gata să prezinte moștenirea predecesorilor săi și urmează o retorică belicoasă, în ultima vreme Iranul a arătat o deschidere mai mare în a colabora cu statele occidentale îngrijorate de posibilitatea apariției pe harta lumii a unei noi puteri nucleare. Chiar dacă în plan economic, Kim Jong-un a ordonat recent ca țara sa să experimenteze și metode capitaliste de administrare, în cel militar Phenianul nu pare a dori o relaxare. În urmă cu circa zece zile, regimul de la Phenian a suferit un umilitor eșec după ce așa-numitul satelit meteo s-a prăbușit în Marea Galbenă, după doar un minut de zbor și 120 de kilometri parcurși de la lansare. Acest lucru însă nu a descurajat autoritățile de la Phenian care pregătesc în următoarele zile un nou test nuclear, al treilea de la venire la putere a lui Kim Jong-un. Declarația în acest sens a fost făcută de un oficial nord-coreean citat de agenția Reuters. „Testul poate avea loc în curând. Pregătirile aproape că s-au terminat“, susține sursa. Seulul a anunțat deja că Phenianul face deja pregătiri pentru acest eveniment. Imagini surprinse de sateliții du-coreeni ilustrează imagini cu grămezi de pământ și nisip aflate la gura de intrare a unui tunel situat in interiorul sitului la Punggye-ri (estul țării – n.red.), locul unde au fost efectuate testele nucleare din 2006 și 2009. Analiștii internaționali opinează că acest nou test al Coreei de Nord se va desfășura, cel mai probabil după același scenariu din 2009, la ultimul test nuclear, atunci când acesta a survenit la o lună după lansarea unei rachete intercontinentale. Experții internaționali din domeniul nuclear susțin că Phenianul poate fabrica bombe atomice de tipul celei aruncată asupra Hiroshimei, o bombă care folosește uraniu îmbogățit. Reacția nu a întârziat să apară atunci, Consiliului de Securitate ONU con­damnând aceste teste nucleare. SUA au apreciat atunci că astfel de rachete balistice i-ar putea lovi teritoriul, drept pentru care Washingtonul a suspendat acordarea unui ajutor alimentar pentru Coreea de Nord. În contrapartidă, auto­ritățile nord-coreene au decis să înceteze colaborarea cu ONU și cu inspectorii Agenției Internaționale pentru Energie Atomică (AIEA). Noul test survine pe fundalul dezamăgirii liderului Kim Jong-un care vrea ca ceremoniile organizate în țara sa cu ocazia a sărbătorii a 100 de ani de la nașterea lui Kim Il-sung să nu fie un fiasco din acest punct de vedere și astfel să-și reabiliteze și imaginea.

Amenințări verbale și tehnologie precară

În urmă cu circa trei ani de zile, experții americani susțineau că Phenian nu are nicio intenție de a folosi armamentul nuclear împotriva Americii, doar dacă regimul se va simți foarte amenințat. Declarația îi aparținea lui Denis Blair, directorul Comunității Americane de Informații în anul 2009. Acesta opina că Oficialul arsenalul nuclear al Coreei de Nord este folosit mai mult în cadrul negocierilor diplomatice, fiind considerat o amenințare la adresa statelor aflate în conflict cu această țară. Blair a afirmat, în fata Senatului SUA, ca regimul comunist de la Phenian nu va exporta armament nuclear, sau material care ar duce la fabricare acestuia, prea curând. Chiar și așa, Blair a avertizat în legătura cu îmbunătățirea tehnologiilor nord-coreene care privesc producerea și utilizarea rachetelor balistice. Tensiunile între Phenian și Washington au escaladat anul trecut în timpul unor exercițiile militare navale comune întreprinse de SUA și Coreea de Sud, fapt ce a fost considerat o provocare la Phenian. Atunci, Coreea de Nord avertiza că, dacă va fi atrasă într-un conflict, atunci s-ar putea vorbi de un război la o „scară largă“, iar capitala Seul ar putea fi transformată într-o „mare de flăcări“. În prezent, testul nuclear care se pregătește în aceste zile în Coreea de Nord atrage din nou nemulțumirile Casei Albe. „Phenianul trebuie să evite orice altă acțiune ostilă sau provocatoare, care nu ar contribui în niciun fel la cauza păcii în Peninsula Coreea“, a declarat purtătorul de cuvânt al Președinției SUA, Jay Carney. Carney a avertizat regimul stalinist că atitudinea sa beligerantă nu va contribui nici la atenuarea izolării de pe scena internațională, nici la procurarea de alimente pentru poporul nord-coreean. Coreea de Nord, care lansează frecvent provocări la adresa Coreei de Sud, a sugerat de curând că ar putea lansa o acțiune militară unilaterală, amenințând că va transforma „în cenușă“ anumite zone din Seul.

Ambiguitate strategică

În ceea ce privește programul nuclear iranian, acesta se află în faze incipiente iar autoritățile de la Teheran nu vor putea produce prea curând material nuclear necesar fabricării unei bombe atunci, fapt ce ar face din Iran o forță militară mult mai puternică în Orientul Mijlociu, dar și o amenințare pentru Occident. Oforță care dispune și de uriașe rezerve de petrol și gaze natural cu o populație de circa 75 de milioane și o întindere de peste 1,5 milioane de kilometri pătrați. În ceea ce privește programul de dezvoltare al energiei atomice, declarațiile statelor occidentale, dar și ale Chinei și Rusiei sunt ambigue și nu formulează niciodată un punct clar. New York Times scria pe 25 februarie 2012, practic în urmă cu câteva luni, despre faptul că agențiile americane de informații susțin că nu ar exista nicio dovadă concretă care să ateste intenția regimului islamist de la Teheran de a produce bomba nucleară. Un raport anterior, din 2007, sublinia că Iranul își abandonase programul nuclear militar de mulți ani, concentrându-se doar pe cel civil. Oficiali de la Washington au dezvăluit pentru NYTimes că estimările din 2007, incluse într-un alt raport din 2010 pe aceeași temă, sunt valabile și în prezent. Astfel, serviciile speciale ale SUA, în număr de 16, au precizat că Teheranul a abandonat încă din 2003 un program paralel procesului de îmbogățire a uraniului și extinderii infrastructurii nucleare, program care consta în dezvoltarea unui focos nuclear. ?ê?£eful comunității americane de informații, James Clapper Jr. a declarat în fața senatorilor americani, în data de 31 ianuarie, că Iranul își menține opțiunea producerii de armament nuclear, dar că nu există nicio dovadă cum că regimul de la Teheran ar fi luat vreo decizie sau măsură concretă în acest sens. Teoria lui Clapper a fost apoi împărtășită și de către David Petraeus, directorul CIA; Leon Panetta, secretarul Apărării, și de către generalul Martin Dempsey, șeful Statului Major Interarme al armatei americane.“Se rotesc în jurul acestei intenții, dar nu credem că au luat vreo decizie concretă de a avansa spre producerea unei arme nucleare“, a precizat Clapper. Experții militari opinează că, în realitate, Iranul folosește o tactică abilă ce s-ar putea traduce prin „ambiguitate strategică“. Această strategie constă în faptul că Teheranul este departe de a produce armament nuclear, dar menține îndoiala cu privire la adevăratele sale intenții printre țările din regiune, așa cum au procedat India și Pakistanul cu mult înainte de a obține armament nuclear în 1998. Mai mult, tactica este una de descurajare a adversarului. Israelul este de părere că SUA nu sunt decise să formuleze o părere mai tăioasă din cauza „precedentului Irak“, când forțele armate ale SUA au invadat această țară pe motiv că dictatorul Saddam Hussein ar deține arme de distrugere în masă, fapt ce s-a dovedit a fi fals.

Joc rusesc la două capete

Dacă SUA menține mai nou o poziție reținută, Moscova are în schimbă o optică în schimbare vizavi de acest subiect. În premieră, Moscova a admis ieri că Iranul și Coreea de Nord reprezintă o amenințare nucleară, după ce până acum a respins în repetate rânduri o astfel de probabilitate. Declarația îi aparține șeful Statului Major al forțelor armate ruse, generalul Nikolai Makarov , cel care a adăugat că „știe că multe state care au declarat că nu dețin armament nuclear, de fapt posedă un astfel de armament“. „Pericolul există întotdeauna, de aceea noi urmărim cu atenție evoluția potențialului nuclear al multor state. ..Și analiza, pe care am efectuat-o împreună cu americanii confirmă că o astfel de probabilitate există și de aceea am fost de acord că un sistem de apărare antirachetă este necesar“, a declarat Makarov. El a mai spus că există pericolul ca astfel de tehnologii să cadă în mâna unor teroriști și de aceea „pentru contracararea unei astfel de amenințări, Rusia este gata să acționeze în această direcție împreună cu alte țări“, scrie Karadeniz Press. Declarația vine în contextul în care Makarov insistă din nou ca scutul american antirachetă să fie construit împreună cu Moscova. Ambiguitatea și întoarcerea discursului cu 180 este unul extrem de abil și care Moscova presează Occidentul să o facă parte a scutului pe spatele dosarului iranian. Până acum, Ministerul rus al Apărării a declarat în repetate rânduri că un pericol nuclear pentru Europa și Rusia din partea Iranului și a Coreii de Nord nu există, întrucât cele două țări nu dețin potențialul necesar pentru crearea de armament nuclear. Din 2007, Rusia este țara care livrează combustibil nuclear centralei Busher din Iran iar anunțul a venit în urma unui comunicat al constructorului rus de centrale nucleare, Atomstroiexport. Societatea rusă anunța atunci că va livra 163 cartușe principale și 17 cartușe auxiliare de uraniu îmbogățit, necesar încărcării inițiale a reactorului. Rusia a preluat în 1994 construcția centralei nucleare de la Busher de la concernul german Siemens. În 2011, autoritățile iraniene anunțau că Rusia a livrat 30 de tone de combustibil nuclear primei centrale nucleare din Iran iar în 2008 această cantitate s-a ridicat la 82 de tone. În tot acest timp, Rusia și-a întărit relațiile cu Iranului, țara căreia îi vinde constant armament. Situația convine Moscovei a devenit cel mi important exportator de armament în Iran. În 2007, Rusia livrase Iranului 29 de sisteme de aparare antiaeriana TOR-M1, mai putin sofisticate decat S-300, pentru o suma de 700 milioane de dolari. În ultima clipă, din cauza sancțiunilor ONU, Moscova nu a mai furnizat anul acesta sisteme S-300. În schimb, în plan diplomatic, Iranul a acceptat recent să reia discuțiile cu întreaga comunitate internațional sub auspiciile Turcia, stat membru NATO și aliat strategic în regiune al Teheranului. Iranul a reluat pe 14 aprilie, la Istanbul, dialogul asupra activităților sale nucleare sensibile cu grupul 5+1, alcătuit din cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU (China, Franța, Marea Britanie, Rusia și Statele Unite) plus Germania. După discuții, ministrul iranian de Externe Ali Akbar Salehi s-a declarat „optimist“ cu privire la următoarea rundă de negocieri cu marile puteri asupra programului nuclear iranian, prevăzută pentru 23 mai la Bagdad.

Mădălin Necșuțu