Lupta pentru Irak continua la nivel diplomatic. SUA nu au obtinut chiar ajutorul de razboi pe care il sperau din partea lui Hans Blix. Seful inspectorilor Natiunilor Unite a ales calea de mijloc, prezentand ieri, in Consiliul de Securitate ONU, un raport asupra Irakului cu plusuri si minusuri in egala masura. O miscare abila menita sa dea apa la moara ambelor tabere: cea franco-germana si cea anglo-americana.
Adepte ale unei solutii pasnice de dezarmare a Bagdadului, Franta, Germania, Rusia, chiar si China vor aduce drept argumente referirile lui Blix la progresele irakiene – o cooperare mai buna, dar si lipsa dovezilor privind fabricarea de arme de distrugere in masa in Irak. Totodata, Blix a pus la indoiala unele dintre acuzatiile la adresa Bagdadului prezentate cu mare tam-tam saptamana trecuta de secretarul american de stat.
Raportul de ieri aduce insa si americanilor suficiente argumente. -Irakul a incalcat rezolutiile ONU 687 si 715 din 1991 fabricand rachete cu raza de actiune mai mare decat cea admisa- este o fraza suficient de puternica pentru a motiva declansarea conflictului militar. Mai ales ca Blix a reiterat ca Bagdadul nu a oferit destule informatii privind disparitia suspecta a unor materiale chimice si biologice foarte periculoase.
Prima reactie internationala a venit din partea Frantei, care a solicitat din nou prelungirea inspectiilor, argumentand ca -folosirea fortei militare nu se justifica in acest moment-.
Purtand stampila -decisiv pentru soarta Irakului-, raportul sefului inspectorilor ONU Hans Blix, asteptat pentru ieri dupa-amiaza in Consiliul de Securitate al Natiunilor Unite, se contura a fi mai degraba o noua mostra de diplomatie. Un document fara o concluzie hotaratoare, alcatuit din minusuri si plusuri pe care fiecare din partile implicate le poate interpreta dupa bunul plac, pentru a sustine cele doua variante posibile: interventia in forta sau dezarmarea regimului Saddam Hussein pe cale pasnica.
Departe de a formula un verdict la adresa Bagdadului, raportul urma sa acuze unele probleme create de partea irakiana, subliniind insa totodata progresul facut in ultima perioada de autoritatile de la Bagdad, sustineau ieri surse apropiate inspectorilor ONU. Mai mult, asa cum a facut si in cazul ultimului raport, la 27 ianuarie, directorul Agentiei Internationale pentru Energie Atomica, Mohamed ElBaradei, era asteptat sa solicite prelungirea inspectiilor in Irak, argumentand ca nu poate formula o concluzie dupa doar doua luni de munca pe teren.
Negocieri finale
Sambata si duminica fiind suficiente pentru digerarea raportului Blix – ElBaradei, inceputul saptamanii viitoare va marca debutul unor noi negocieri intre SUA si Marea Britanie, pe de o parte, si Franta si Germania, de cealalta parte, cu Rusia si China undeva la mijloc in cearta euro-atlantica, dar cu o vizibila dorinta de impiedicare a conflictului militar.
S-a tot vorbit zilele acestea despre o rezolutie americano-britanica care va fi supusa votului Consiliului de Securitate, inainte de declansarea razboiului. Analistii sustin ca documentul va ajunge cu siguranta la ONU, la insistentele premierului britanic Tony Blair, ceva mai sensibil decat Administratia Bush in ce priveste obtinerea unui mandat international pentru atacarea Irakului. Pentru a nu intampina un refuz sigur, Londra pregateste o rezolutie complexa, care, inainte de a da unda verde razboiului, ii ofera o ultima sansa lui Saddam Hussein – un ultimatum de 48 sau 72 de ore pentru a se supune vointei comunitatii internationale, scria ieri publicatia britanica -The Guardian-.
Toate acestea se vor derula pe parcursul saptamanii viitoare, americanii fiind nerabdatori sa obtina un verdict din partea Consiliului de Securitate pana la sfarsitul lunii. Urmeaza un nou raport Blix – Baradei la 1 martie si declansarea razboiului in primele zile ale lunii viitoare: acesta este scenariul cel mai vehiculat in presa occidentala.
Dezbateri, de trei ori dezbateri
Nimic nu putea fi anticipat insa cu precizie matematica inaintea raportului de ieri al lui Hans Blix si Mohamed ElBaradei. Nici inaintea unei decizii finale a membrilor NATO cu privire la acordarea sprijinului militar pentru Turcia – singura tara aliata invecinata cu Irakul -, decizie promisa pentru maine, ca, de altfel, nici in lipsa unei concluzii a Uniunii Europe in chestiunea irakiana, asteptata pentru luni, la reuniunea de urgenta de la Bruxelles.
In situatia in care partile implicate nu se vor intelege nici macar in ceasul al 12-lea, Statele Unite vor pleca la razboi si fara mandat din partea Natiunilor Unite, alaturi de Marea Britanie, si cu sprijinul ferm al Spaniei, dar si al statelor foste comuniste din Europa, printre care si Romania si Bulgaria. Caz in care sacrificata va fi, cu siguranta, credibilitatea ONU.
Dosarul antiirakian: rachete interzise, antrax si gaz paralizant
Pana atunci insa, americanii vor exploata la maximum coloana de minusuri din raportul lui Hans Blix. Printre bilele negre adunate de regimul de la Bagdad, Blix urma sa mentioneze ieri existenta unor rachete cu raza de actiune si diametru mai mari decat maximul impus de Rezolutia 687 a ONU de incetare a focului, redactata in finalul primului razboi din Golf. Rachetele Al-Samud II s-au aflat in ultimele zile in centrul controverselor internationale, SUA si Marea Britanie interpretand existenta acestora drept o dovada clara a incalcarii de catre Bagdad a rezolutiilor ONU. Pe de alta parte, Rusia sustine ca, data fiind sursa informatiilor – raportul inaintat de Bagdad Natiunilor Unite, in decembrie anul trecut -, Al-Samud II se constituie intr-adevar intr-o proba de netagaduit, dar a dorintei de cooperare a regimului Saddam Hussein, argument suficient de puternic, in opinia Moscovei, pentru prelungirea inspectiilor.
O alta acuzatie pentru Irak: incapacitatea autoritatilor de la Bagdad de a explica disparitia – in cei patru ani (1998 – 2002) in care inspectorii ONU au stat departe de teritoriul irakian, ulterior expulzarii lor de catre Saddam Hussein – materialului biologic si chimic suspect, printre care spori de antrax, gaz paralizant si anumite tipuri de munitie. Bagdadul sustine ca materialul nu a existat sau a fost distrus, dar Natiunile Unite vor dovezi in acest sens.
ElBaradei urma sa aduca in discutie si importurile de tuburi de aluminiu, care ar fi putut fi folosite in activitati de imbogatire a uraniului, in timp ce Hans Blix avea ceva de argumentat in legatura cu zborurile de recunoastere U2 deasupra teritoriului irakian (Bagdadul le-a autorizat in cele din urma, dar a insistat sa fie anuntat inainte de derularea acestora), ca si cu intervievarea oamenilor de stiinta irakieni, nu suficient de deschise, in opinia reprezentantilor Natiunilor Unite.
Aritmetica si moralitate
Daca votul in Consiliul de Securitate ar fi fost ieri, am fi avut o egalitate absoluta de voturi: patru la patru. In tabara americana, se mai aflau Spania, Marea Britanie si Bulgaria. In cea franceza – Germania (care detine si presedintia consiliului), Siria, Mexic. Timpul lucreaza insa in favoarea americanilor. Pentru ca, in afara Chinei, care cel mai probabil s-ar fi abtinut, si de Pakistan (care, ca tara musulmana, este putin probabil sa spuna da interventiei antiirakiene) restul statelor din Consiliu (Guineea, Chile, Angola, Camerun) sunt mai mult sau mai putin dependente, economic sau polic, de hiperputerea mondiala si este putin probabil sa se puna de-a curmezisul planurilor americane. Nici macar Mexicul, unde si populatia, si puterea politica sunt impotriva razboiului, nu poate uita cu usurinta ca 80% din exporturile sale sunt destinate SUA.
Asa incat, in cazul unei rezolutii pentru autorizarea fortei, SUA s-ar putea baza pe obtinerea a noua voturi favorabile. Si, desi contracarate de un eventual veto din partea Frantei – mai putin probabil din cea a Rusiei sau Chinei -, Statele Unite nu vor mai da inapoi, argumentand ca un scor de 9-6 in favoarea lor reprezinta un mandat moral pentru razboi.
Un miracol pacifist
Un razboi pe care doar o minune il mai poate impiedica. Sau doua minuni.
Una ar fi ca, strans tare de tot cu usa, cu militarii americani aproape de Bagdad, Saddam Hussein sa accepte exilul, alegand dintre variantele vehiculate prin cancelariile occidentale. A doua – o insurectie a armatei irakiene, cu concurs american si britanic. Ambele variante au mai fost cu siguranta incercate, dar fara succes.
Posibilitatea ca miracolul sa aiba loc nu este insa exclusa, data fiind o serie de declaratii mai putin obisnuite din ultimele zile. Mai intai, cea a secretarului de stat american Colin Powell, care a mentionat ca Administratia Bush nu vrea de fapt razboi. Informatie intarita de presedintele rus, Vladimir Putin, care, desi pe linia pacifista franco-germana, nu l-a uitat pe prietenul sau din Texas – George W. Bush -, pe care l-a caracterizat drept o persoana rationala si un politic foarte puternic. Nu in ultimul rand, presedintele Rezervei Federale americane, Alan Greenspan, a avertizat asupra consecintelor negative pe care un razboi le-ar avea asupra economiei SUA. Declaratii care arata ca, desi pus pe fapte mari, Washingtonul nu a facut uitate planurile de rezerva, pasnice, miracolul irakian. Desi ar fi parca prea frumos pentru a se dovedi si adevarat.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
