-Principiile de securitate au fost bulversate. Vechile concepte nu mai functioneaza. Pentru a ne proteja securitatea comuna, institutiile aferente trebuie transformate radical-, au fost cuvintele secretarului general al NATO, lordul George Robertson, spuse in deschiderea reuniunii Aliantei Nord-Atlantice de la Reykjavik.
Debutand sub semnul schimbarii, intalnirea de doua zile este consacrata noilor relatii cu Rusia – ce pun punct final conceptelor din timpul Razboiului Rece -, largirii viguroase spre Est a Aliantei si modernizarii acesteia, ca raspuns la noile cerinte geostrategice de dupa 11 septembrie.
Ieri dusmani, azi prieteni
Intalnirea de ieri a ministrilor de externe ai NATO urma sa se incheie fulminant in cursul dupa-amiezii cu acordul privind crearea unui nou consiliu comun cu Rusia, in cadrul careia fostii inamici de dinainte de 1990, acum amici, sa poata sta de vorba ca prieteni si parteneri egali. Documentul, ce urmeaza a fi semnat la Roma, la 28 mai, de catre reprezentantii Moscovei si sefii de Guvern si de stat din tarile euro-atlantice, da dreptul Rusiei sa se implice in deciziile aliatilor intr-un numar de 10 probleme (de la contracararea terorismului pana la controlul proliferarii armelor de distrugere in masa), fara a avea insa drept de veto. Mai mult, NATO isi rezerva dreptul de a actiona cum crede de cuviinta in chestiunile divergente, in pofida opozitiei din Est.
Avantajele Rusiei in comparatie cu cele conferite de mai vechiul pact semnat la Paris, acum cinci ani, de presedintii Bill Clinton si Boris Eltin, sunt semnificative, dar insuficiente, apreciaza o parte a clasei politice de la Moscova. Aceasta arata acuzator cu degetul in directia liderului de la Kremlin, Vladimir Putin, care a facut o serie de concesii americanilor. El a autorizat prezenta trupelor SUA in Asia Centrala, nu a comentat negativ retragerea unilaterala a Statelor Unite din Tratatul ABM, in decembrie trecut, si a preferat sa ignore trimiterea de trupe in fosta republica sovietica Georgia, aflata la fragila granita cu Cecenia.
De cealalta parte a Pacificului, la Washington, se vorbeste insa despre reprimirea Rusiei in cercul marilor puteri mondiale si despre refacerea echilibrului geostrategic. Se mentioneaza, de asemenea, necesitatea de a tine totusi Rusia in sah, in cazul unor neintelegeri care ar putea aduce prejudicii unei Aliante al carei viitor rol a fost deja luat in discutie, in noul context international.
Robertson trage la raspundere Europa
Sefii diplomatiilor euro-atlantice au mai discutat despre modalitatile de modernizare a organismului si intarirea capacitatilor sale militare, in contextul in care Alianta a fost cvasiignorata de Statele Unite in lupta antiterorista declansata dupa atentatele de la New York si Washington.
Este cunoscuta deja nemultumirea Statelor Unite cu privire la aportul militar european in cadrul Aliantei. Statelor de pe batranul continent li s-a cerut sa investeasca sume mai mari pentru dezvoltarea tehnologica militara si o implicare mai directa in operatiunile armate. La Reykjavik, ca de altfel la mai toate reuniunile de acest gen, nu s-au avansat insa propuneri concrete care sa reduca diferentele uriase dintre Europa si SUA. Comentarii au fost in schimb din abundenta, Robertson cerandu-le partenerelor europene sa nu se multumeasca cu -ambitii modeste-. Potrivit acestuia, atentatele de la 11 septembrie ar fi trebuit sa constituie un semnal de alarma. -Amenintarile la adresa securitatii nu mai pot fi masurate prin numarul de soldati, de tancuri sau de avioane-, a mai spus secretarul general, punctand nevoia de schimbare fundamentala a unei aliante care vrea sa supravietuiasca, dupa ce ratiunea sa de a fi – lupta impotriva Rusiei – a disparut definitiv.
Atat de departe este acum acest concept de realitate (nici macar institutionalizarea aliantei militare a sase dintre fostele republici sovietice, printre care si Rusia, nu mai are relevanta de altadata), incat Moscova nici macar nu se mai opune pierderii fostelor tari ale Pactului de la Varsovia, dintre care trei sunt deja membre NATO. Opozitia fata de mutarea frontierei NATO la granita cu Rusia se rezuma la unele declaratii resemnate si altele mai belicoase din partea unor cercuri izolate ale scenei politice de la Moscova.
Fapt care i-a permis lordului Robertson, cu acceptul Washingtonului, sa vorbeasca ieri despre o extindere care va da noi puteri Aliantei, raspunzand astfel temerilor privind importul de instabilitate din zonele adiacente Moscovei. El nu a facut astfel decat sa intareasca declaratiile americane cu privire la pregatirea unei extinderi robuste, in care Romania spera sa-si gaseasca loc ca una dintre cele sapte candidate creditate cu mai multe sau mai putine sanse, precum Slovenia, Estonia, Letonia, Lituania, Slovacia si Bulgaria.
Romania isi joaca cartea in Islanda
Aflat in capitala Islandei, ministrul roman de externe, Mircea Geoana, urma sa prezinte hotararea Bucurestiului de a-si asuma obligatiile ce decurg din statutul de membru NATO, precum si capacitatea trupelor militare romanesti de a asigura stabilitate si securitate in sud-estul Europei – argumente aflate la concurenta cu rezervele aliatilor, ingrijorati de rezultatele economice nu tocmai stralucite ale Romaniei si de nivelul ridicat al coruptiei.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
