Rusia își umflă mușchii la granițele României

Decizia luată de Kremlin în urmă cu o săptămână de a trimite a-l trimite pe fostul ambasador al Rusiei la NATO în Republica Moldova, ca emisar pentru problema transnistreană, a fost una care a stârnit iritare la Chișinău și poate surprindere în UE, deși pentru Rogozin nu este o premieră. Ceea ce este însă mai important este faptul că mișcarea Moscovei a venit pe fondul alegerii unui președinte al Republicii Moldova, Nicolae Timofti, un candidat susținut de Alianța pentru Integrare Europeană (AIE) cu viziune pro-UE. Ieșirea relativă din criza politică a Chișinăului a determinat o măsură de răspuns din partea Moscovei care a hotărât că această mișcare ar putea crea un avantaj pentru Republica Moldova în negocierile cu liderii separatiști de la Tiraspol care beneficiază de o echipă tânără și mai puțin experimentată. Cert este că numirea lui Rogozin nu este una întâmplătoare și vine pe fondul învestirii noului lider de la Chișinău, deoarece până în urmă cu două săptămâni, Rogozin era în cărți pentru preluarea funcției de ministru al Apărării în locul actualului ocupant al acestui portofoliu, Anatoli Serdiukov. Mai mult, acest tip de negocieri nu îi este străin lui Rogozin care, în 2002, era trimis de Vladimir Putin să trateze problema exclavei Kaliningrad, odată cu aderarea la UE a celor trei state baltice, foste republici sovietice. În mandatul său ca ambasador al Rusiei la NATO (2008-2012), Rogozin s-a făcut remarcat în special și vocalitatea sa și poziția rigidă chiar antagonică în diverse probleme de pe agenda NATO-Rusia. Pentru România, numirea lui Rogozin la Chișinău trebuie citită într-o cheie legată în special de amplasarea scutului antirachetă în limita brâului de securitate al Rusiei.

Iritare la Chișinău

Vestea desemnării în premieră a unui reprezentat special al Rusiei în Republica Moldova pentru rezolvarea chestiunii transnistrene nu a picat deloc bine. În special din cauza faptului că numirea lui Rogozin a excedat cadrul diplomatic și uzanțele bilaterale între două state. Unii analiști l-au perceput ca pe un semn agresiv care vorbește despre modul cum dorește Putin să facă politică externă în fostul spațiu sovietic. Cert este că  autoritățile de peste Prut s-au declarat surprinse de decizia Moscovei de a-l numi pe Dmitri Rogozin în funcția de reprezentat special al președintelui rus pentru conflictul transnistrean, precizând că vor cere explicații Rusiei pe această temă. Explicațiile au venit, ieri, de la MAE, frumos ambalate într-un limbaj diplomatic potrivit căruia Moscova dorește dezvoltarea relațiilor economice cu Chișinăul. Cu doar câteva zile înainte de numirea lui Rogozin ca emisar pentru Transnistria și totodată de copreședinte al Comisiei integruvernamentale de cooperare economică dintre Federația Rusă și Republica Moldova, președintele rus î funcție Dmitri Medvedev declara la reuniunea Consiliului Interstatal al Comunității Economice Euroasiatice, unde Republica Moldova are statut de observator, că „neaderarea la Comunitatea Economică Euro-Asiatică a Ucrainei și Moldovei ar putea genera anumite complicații în relațiile cu Rusia“. Membri fondatori ai Consiliul Interstatal al Comunității Economice Euroasiatice, un fel de reeditare a CAER, sunt Federația Rusă, Republica Belarus, Republica Kazahstan. Pe de altă parte, reacția separatiștilor transnistreni a fost una pozitivă. Nina Ștanschi, pretinsa șefă a diplomației transnistrene, a salutat numirea lui vicepremierului rus Dmitri Rogozin în noua  funcție.

Chifu se cere „challenger“

MAE de la București nu a avut nicio reacție în legătură cu această numire a lui Rogozin deoarece, din punct de vedere juridic, România nu face parte din formatul negociat de 5+2 de rezolvare a acestui conflict înghețat, ci doar ca stat membru al Uniunii Europene. În schimb, ziarul „Adevărul“ a publicat o analiză exclusivă semnată de consilierul prezidențial pe securitate, Iulian Chifu, care vorbește despre o nevoie de implicare mai mare a României în această zonă ca urgență de securitate. Nu știm totuși dacă este un punct de vedere personal, în calitate de fost jurnalist, sau este poziția oficială a Administrației Prezidențiale pe această chestiune. Chifu vorbește într-o manieră demnă de Războiul Rece despre necesitatea unui „răspuns adecvat“ al SUA și UE pentru Rusia. O astfel de abordare este cel puțin bizară și nu este o cutumă a consilierilor de la Cotroceni să facă astfel de îndemnuri belicoase. El mai spune că România trebuie să intre în jocul Rusiei și să „ridice mănușa“ aruncată de Putin iar pentru asta propune o combinație între o politică de înarmare ca forță disuasivă  în fața Rusiei (?!) și trimiterea unui reprezentant cu alură de diplomat și expert în securitate. Un așa- numit „Mr. Securitate“. O denumire neinspirată, la fel ca și propunerile sale „securitare“ pe această temă care ar exced dreptului internațional în acest dosar, dar care însă i se potrivește mănușă pentru backround-ul său. Mai mult, o astfel de mișcare ar alimenta și mai mult retorica forțelor politice interne comuniste care ar specula imediat această mișcare a Bucureștilor catalogând-o drept imixtiune internă în Republica Moldova. Dar poate „Mr. Securitate“ își dorește să avanseze în carieră și vrea să îi devină „challenger“ lui Rogozin pentru a se duela în declarații războinice. Evident, toate într-o notă de maxim pragmatism și evaluare a situației din partea României și nu din partea arivismului fără fundament al unui singur personaj cocoțat pe un piedestal prea mare pentru suficiența sa.

Rogozin „ciripește“ pe Twitter
„Eu nici măcar nu am deschis gura, dar în coteț deja s-a făcut atâta tărăboi“, a declarat ieri Dmitri Rogozin în legătură cu reacția Chișinăului de a cere explicații Moscovei pentru trimiterea sa.

Mădălin Necșuțu