Schengen: de la libera circulație la argument politic demagogic

Semnat în 1985 la Schengen, o mică localitate din Luxemburg, acordul cu același nume avea să devină una dintre cele mai importante decizii din cadrul UE care se referea la libertatea de circulație în acest spațiu care cuprinde azi nu mai puțin de 22 de state ale Uniunii, plus alte patru state extracomunitare asociate. Pe fundal de criză economică, mai multe state din Uniunea Europeană tind să adopte o tactică protecționistă de tipul unui arici aflat în defensivă și să caute schimbarea din mers a regulilor jocului. Această problemă s-a dezvoltat și a ajuns temă de campanie și deziderat de politică internă, motivul invocat de fiecare dată fiind cel al necesității sporirii securității interne. Acesta este și cazul Franței care în loc să își rezolve probleme din vecinătatea imediat cu imigranții din nordul Africii, foste colonii franceze, reia tema infracționalității și a problemei migrației în cealaltă parte a Europei tocmai la granița Greciei cu Turcia. Asta în condițiile în care în rândul comunității maghrebiene din Franța, fenomenul fundamentalismului islamic capătă accente criminale în rândul tinerilor. Astfel, președintele francez Nicholas Sarkozy își clădește întreaga campanie pentru alegerile prezidențiale ce urmează să aibă loc în Franța pe tema fortificării acestei țări. Printre „relele“ enumerate de Sarkozy se află și problematica Schengen, tema care în circa o luni de zile a fost invocată de nu mai puțin de trei ori. Ieri, acesta a precizat, într-un interviu acordat pentru „Le Journal du Dimanche“, posibilitatea ca Franța să-și suspende participarea la Acordul Schengen, dacă nu se aplică sancțiuni țărilor care nu își păzesc frontierele. Ținta a fost și de data aceasta Turcia, stat deseori invocat în retorica de la Palatul Elysee în special din cauza problemei genocidului armean pe care clasa politică franceză încearcă să-l condamne din nou. „Dacă au decis eliminarea frontierelor dintre noi, am făcut-o pentru a apăra frontierele externe, nu pentru a fi mai expuși. Există 120 de kilometri între Grecia și Turcia care nu sunt apărați, sunt îndreptățit să cer sancțiuni. Am dat termen de un an pentru ca situația să se schimbe, altfel vom suspenda participarea Franței la Acordul Schengen. Cum Franța are cele mai generoase asigurări sociale, suntem cei mai interesați de luarea unor măsuri în acest sens“, a declarat Sarkozy, care candidează pentru un al doilea mandat prezidențial. În precedentele luări de poziție pe tema Schengen, Sarkozy aprecia că este necesară revizuirea acordurilor Schengen și a amenințat cu suspendarea participării Franței la aceste acorduri, dacă nu se ajunge la „un guvern politic al Schengen“.

Spațiul Schengen îl aduce pe Sarko în pole position

Discursul lui Sarkozy pe această temă a avut un efect benefic asupra procentelor sale din sonsaje în comparație cu rivalul său. „Într-o situație economică și socială ca a noastră, dacă Europa nu deține controlul asupra intrării pe teritoriul său, ea nu-i va putea primi în mod demn pe cei care sosesc“, a declarat Sarkozy la un miting electoral desfășurat la Villepinte. „Acordurile Schengen nu mai permit un răspuns pe măsură la gravitatea situației. Ele trebuie revizuite“, a mai spus șeful statului francez, care a făcut apel la crearea „unui guvern politic al Schengen, așa cum va fi de acum încolo un guvern politic al zonei euro“. Sarkozy a pledat pentru „o disciplină comună în ceea ce privește controlul frontierelor (…) Trebuie să poată fi sancționat, suspendat sau exclus din Schengen un stat care a eșuat să-și îndeplinească îndatoririle“. În urma discursului de la Villepinte, Sarkozy a crescut ușor în sondaje, devansându-l pentru prima dată pe rivalul său socialist Francois Hollande, și a pledat pentru a doua oară pentru reviziurea regulilor din Schengen. „Am fost întotdeauna un european convins“, a subliniat liderul de la Elysee. „Am vrut Schengen pentru că am vrut ca Europa să fie apărată, nu pentru a deveni o sită. Din moment ce Schengen nu funcționează, este normal să modificăm Schengen“, a declarat el pentru TF1, invocând din nou argumentul unei „Europe care protejează“. Cu toate acestea, ideea lui Sarkozy de reintro­ducere a controalelor la unele frontiere este una ce contravine textului actualului acord Schengen. Astfel, articolul 23 al documentului stipulează faptul că aceste controale pot fi reintroduce numai „în cazul unor serioase amenințări la adresa ordinii publice sau a securității naționale“. Chiar și așa, astfel de măsuri nu pot fi menținute decât 30 de zile sau atâta timp cât „amenințările serioase“ încă persistă, se mai precizează în documentul menționat.

Olanda, captivă xenofobiei

Situația în privința scepticismului pe acest dosar Schengen nu diferă prea mult nici în Olanda. Pe același tip de discurs calat pe problema securității interne coroborată cu criza financiară, autoritățile olandeze din cercuri conducătoare au decis să joace această carte a protecției interne și a naționalistului deșănțat. Deși olandezii nu obișnuiesc să aibă locuri de muncă prost plătite sau să facă munca de jos, mitul „instalatorului polonez“ și a „emigrantului est-european“ prind bine într-un astfel de fundal. Pe acest lucru se bazează și cabinetul lui Mark Rutte sprijinit la vot în Parlament de către formațiunea de extremă dreaptă Partidul Libertății (PVV) a lui Geert Wilders. De la problema Schengen, tendințele xeno­fobe s-au amplificat în Olanda, PVV venind cu ideea unui site prin intermediul căruia cetățenii olandezi să poată sesiza orice nemulțumire legată de imigranții est-europeni, inclusiv români. Sub presiunea comunității internaționale și a organismelor UE, Olanda a anunțat luna trecută că România și Bulgaria ar putea primi în toamnă un termen precis pentru aderare după consultarea raportului CE pe justiție. În cazul în care cel din această iarnă și cel din vară vor fi pozitive și vor consemna progrese reale, abia atunci Olanda ne-ar putea oferi această perspectivă. Chiar dacă cele două dosare nu sunt conexate iar Olanda comite din nou un abuz.

Dezgheț finlandez

Nu același lucru se întâmplă și cu Finlanda, un stat sceptic care a ajuns să cunoască cu adevărat seriozitatea cu care România și-a făcut temele la acest capitol. Săptămâna trecută, prezent la București, ministrul finlandez al Afacerilor Europene, Alexander Stubb, a declarat, întrebat de ce s-a opus Finlanda, alături de Olanda, aderării României la Schengen, că Helsinki și Haga nu sunt pe aceeași linie în acest dosar. „Nu puneți Olanda și Finlanda în același oală, nu mai suntem așa. Încercăm să rezolvăm împreună anumite probleme în calitate de parteneri și Finlanda a acceptat compromisul unei abordări în două etape“, a spus ministrul finlandez al Afacerilor Europene, Alexander Stubb, întrebat de ce s-a temut Finlanda anul trecut când, alături de Olanda, s-a opus aderării României la Schengen. El a mai adăugat că speră ca lucrurile se se rezolve „ca în filme“ și că „frontierele maritime și aeriene vor fi ridicate cândva la sfârșitul verii sau în toamnă“. Același lucru a fost evocat recent și de către noul ambasador al Franței la București, Philippe Gustin, care a declarat săptămâna trecută că Franța și-a exprimat susținerea privind luarea unei decizii pozitive cu pentru aderarea României și a Bulgariei la Spațiul Schengen în luna septembrie.

Granițe sub control, idee caducă

Deciziile unilaterale a uneori țări de a schimba regulile în cadrul spațiului Schengen s-au manifestat în mai multe țări. În urmă cu circa un an, Danemarca a decis reintroducerea controalelor la frontierele sale cu Germania și Suedia. Revista germană „Der Spiegel“ a scris atunci că acest lucru contravine spiritului liberei circulații în acest spațiul și poate antrena mai multe state în această „spirală a neîncrederii“. Pentru a opri acest lucru, președintele Comisiei Europene a scris autoritățile de la Copenhaga Jose Manuel Barroso să renunțe la această inițiativă pe motiv că argumentele sunt neconvingătoare. ?ê?£i atunci, această ideea fusese vehiculată de ministrul de Interne Claus Hjort Frederiksen care a încercat să explice decizia printr-o infracționalitate mărită la granița cu Germania. Ulterior, în toamna anului trecut, Danemarca a renunțat la această ideea eurosceptică. Președintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso i-a mulțumit atun nou-alesului premier danez Helle Thorning-Schmidt pentru renunțarea la planul inițial al fostului guvern de a impune controale suplimentare la granițele cu Germania și Suedia. „Aceasta a fost o problemă care a cauzat multe îngrijorări pentru Comisie și sunt fericit să pot spune că depășit-o,“ a spus Barroso. „Sincer, mă așteptam la acest lucru de la o țară cu o tradiție atât de puternică în ceea ce privește deschiderea (culturală),“ a adăugat președintele CE. În condițiile în care numai cinci state din UE nu se află în prezent în Schengen, schimbarea regulilor înainte de integrarea acestora în acest spațiu deliberă circulație contravine unui spirit european unitar care devine pe zi ce trece tot mai divizat.

Mădălin Necșuțu