Istoria aderarii Romaniei si Bulgariei este un exemplu excelent pentru modul in care Uniunea Europeana a ajuns sa fie prinsa in plasa propriilor angajamente. Practic, Bruxellesul a facut promisiuni importante unor viitoare state membre, fiind convinsa in acelasi timp ca acestea isi vor onora la randul lor obligatiile (lucru care nu s-a realizat insa asa cum ar fi fost de dorit), constata o analiza realizata de Gergana Noutcheva, din cadrul Centrului pentru Studii Politice Europene
Studiul, preluat si de publicatia electronica euractiv.com, arata ca oficialii de la Bruxelles au cazut in plasa propriei retorici, din ale carei ite nu mai pot sa iasa prea usor. Iar asta deoarece foarte multi responsabili comunitari stiu ca standardele de guvernare din cele doua state in curs de aderare nu respecta cerintele Uniunii, insa in acest moment cei 25 nu mai pot face prea multe pentru a remedia problema.
In 2002, cand UE si-a anuntat intentia de a realiza o extindere de tip -bing-bang-, Bucurestiul si Sofia au incercat sa primeasca asigurari ca integrarea lor nu va fi tergiversta prea mult. Iar oficialii europeni au stabilit intr-adevar un calendar de aderare foarte precis, in timp ce Romania si Bulgaria promiteau, printre altele, reforma sistemului judiciar si diminuarea coruptiei.
Cu toate acestea cu un an inaintea promisei aderari, cele doua state nu au reusit sa tina in frau coruptia, chiar daca Bucurestiul a impresionat, pe ultima suta de metri, cu cateva actiuni curajoase in vederea stoparii acestui flagel.
Posibilitati
Desi cam tarziu, Bruxellesul se trezeste. Problema sa este insa ca nu poate nici sa isi incalce promisiunile (deoarece aceasta i-ar afecta reputatia), si nici sa primeasca doua candidate nepregatite, fara sa plateasca scump pretul unei astfel de decizii. Iar asta, deoarece daca Uniunea coboara prea mult standardele, va fi amenitata insasi functionarea organizatiei, iar toate celelalte aspirante la aderare vor primi un mesaj negativ.
Ce se poate face? Una dintre variante ar fi amanarea aderarii pentru 2008. Insa – observa autoarea – un singur an este prea putin pentru recuperarea deficientelor grave, iar in cazul Bulgariei, activarea clauzei de salvgardere este mult mai dificila decat in cazul Romaniei. Ea apreciaza, de asemenea, ca avansul Bucurestiului consta mai degraba in vointa politica de a rezolva problemele, si mai putin in rezultatele practice.
O a doua varianta ar fi activarea clauzelor de salvgardare sectoriale, pentru o perioada de trei ani dupa aderare in domeniile economie, piata interna sau in ce priveste justitia. In functie de gravitatea restrictiilor impuse, fluxul fondurilor comunitare spre cele doua state ar putea fi diminuat, iar deciziile luate de justitia romana risca sa nu mai fie recunoscute in spatiul comunitar. De asemenea, atat in aceasta varianta, precum si in cea in care Uniunea va opta pentru introducerea unor mecanisme de monitorizare dupa aderarea Romaniei si Bulgariei, imaginea celor doua va avea de suferit. Bucurestiul si Sofia ar putea capata impresia ca sunt membre de rangul al doilea, iar investitorii straini interesati sa faca afaceri in zona vor primi la randul lor un semnal negativ. Toate acestea ar putea constitui un exemplu si pentru celelate state candidate, care vor intelege ca Bruxellesul nu glumeste cand e vorba de respectarea standardelor comunitare si isi vor indeplini cu mai multa seriozitate promisiunile.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
