Ultimul drum al premierului Djindjici

Primul-ministru al Serbiei, Zoran Djindjici, asasinat miercuri la Belgrad, va fi inmormantat astazi in Cimitirul nou din capitala tarii. Funeraliile vor fi precedate de o slujba religioasa, oficiata de seful Bisericii ortodoxe sarbe, Patriarhul Pavle, la templul Sfantul Sava. Intre timp, arestarile au continuat, politia detinand, ieri, 70 de persoane suspectate de implicare in asasinat. Pe de alta parte, Biroul Interpol din Sarajevo nu a exclus posibilitatea ca unul dintre autorii crimei sa se afle in Bosnia.

Cine a tras in Djindjici? Dar, mai ales, de ce a fost asasinat primul-ministru al Serbiei? Din pacate, aceste intrebari raman, pentru moment, retorice. Pentru a face lumina in aceasta tragedie, capabila, in opinia analistilor de pretutindeni, sa destabilizeze nu Serbia, dar intreaga zona a Balcanilor, se impune, inainte de toate, clarificarea situatiei interne din aceasta tara redusa, prin bunavointa Occidentului, la statutul de componenta a unui compromis teritorial, botezat Uniunea Serbia-Muntenegru, o gaselnita temporara pe drumul spre desfiintarea definitiva a ceea ce a fost, odinioara, Iugoslavia.

Reformele vor continua

Dupa ce, in ajun, Guvernul Serbiei luase hotararea de a instaura un sistem de rotatie a vicepremierilor, pentru a asigura interimatul functiei de sef al executivului, Partidul democratic a dat de inteles ca l-ar putea numi la succesiunea lui Djindjici pe unul dintre apropiatii aliati ai defunctului, fostul ministru iugoslav de interne, Zoran Zivkovici. Pentru unii, aceasta iesire la rampa ar putea insemna declansarea unei batalii pentru mentinerea puterii. Totusi, majoritatea observatorilor locali sunt de parere ca decizia in cauza ar putea sublinia determinarea reformistilor de a continua programul economic si politic de inspiratie occidentala impus de Djindjici. Ipoteza sustinuta si de afirmatiile ministrului de finante, Bozidar Djelici, in opinia caruia -Serbia poate spera intr-un mai mare sprijin extern pentru transformarea economiei sale-.

Guvernul sarb acuza

In alta ordine de idei, guvernul sarb i-a acuzat pe aliatii fostului lider iugoslav, Slobodan Milosevici, de asasinarea lui Djindjici. In comunicatul dat publicitatii in acest sens, se precizeaza ca -un clan criminal, dar si alte grupuri, in special structuri ale fortelor de politie si de securitate din epoca Milosevici, au fost implicate in pregatirea si executarea crimei-. Oricum, pana ieri, in mainile sau in vizorul organelor de ancheta se aflau deja 70 de persoane, inclusiv opt membri ai asa-numitului -clan Zemun-, banuit ca ar fi principalul vinovat. De altfel, trei dintre ei au solicitat statutul de -martor protejat-, acceptand sa depuna marturie impotriva altor membri ai grupului. Printre arestati figureaza fostul sef al serviciilor de securitate, Jovica Stanisici, si adjunctul acestuia, Franko Simatovici. Cei doi au condus unitatile paramilitare sarbe din timpul razboaielor din Bosnia si Croatia. Seful clanului, Milorad Lukovici, zis Legija, i-a succedat lui Simatovici in 1997 si, dupa moartea lui Djindjici, a intrat in clandestinitate, potrivit politiei. Oricum, Legija era, ieri, de negasit.

Banda lui Legija

Clanul Zemun este cea mai puternica grupare criminala care actioneaza in Balcani. In orice caz, asa sustin surse din cadrul executivului de la Belgrad. -Este, probabil, cea mai bine organizata banda din regiune si care dispune de milioane de euro-, explica Zarko Koraci, unul dintre vicepremierii sarbi. Potrivit precizarilor sale, banii provin -din rascumparari platite pentru rapiri si trafic cu droguri. Gruparea dispune de ucigasi si informatori bine platiti din randul autoritatilor-.

Si totusi…

Dincolo insa de dorinta de identificare si pedepsire a adevaratilor autori ai acestui asasinat politic, ramane incertitudinea zilei de maine, spaima unui viitor care ar putea lua, din nou, aspect conflictual. Va putea, oare, guvernul sa faca fata razboiului declarat mafiei sarbe? In cei doi ani si jumatate cat s-a aflat la putere, Djindjici a avut timp sa distruga multe dintre mecanismele regimului Milosevici, fara insa a mai reusi sa anihileze motorul acestui mecanism – serviciile speciale. Pana nu demult, contraspionajul, spionajul militar, tot felul de unitati cu destinatie speciala s-au aflat sub controlul presedintelui federal, Voislav Kostunita. Acum, aceste forte l-au scos din scena pe singurul om apt sa reinscrie Serbia pe orbita europeana. Se ridica insa o alta intrebare fireasca? Daca Occidentul nu si-ar fi luat ochii de pe spatiul fost iugoslav, s-ar fi intamplat toate acestea? Nimeni nu poate nega faptul ca, dupa ce au obtinut ceea ce au dorit – aducerea lui Milosevici in fata Tribunalului de la Haga -, SUA si, impreuna cu ele, celelalte state participante la bombardamentele impotriva Iugoslaviei, in 1999, au uitat de Serbia. E adevarat, George W. Bush si numerosi lideri europeni au omagiat personalitatea lui Djindjici, dar in ce mai consta politica occidentala fata de Belgrad? De fapt, aceasta politica s-a redus la a masura cu pipeta orice ajutor material si la a trimite, la fiecare sase luni, cate un diplomat de rang inalt pentru lansarea de noi avertismente guvernului pe o tema data: fie extradati mai multi inculpati-vedeta catre TPI si puneti la dispozitia acestei instante documentele de arhiva, fie suspendam orice program de finantare.