Un plan in trei etape pentru Irakul postbelic

In pofida divergentelor asupra rolului Natiunilor Unite, americanii si britanicii au cazut de acord asupra unui plan in trei etape pentru Irakul post-Saddam, detaliile si calendarul exact fiind discutate ieri de presedintele George W. Bush si premierul Tony Blair, la summitul din Irlanda de Nord.

Negocieri aprinse – urmate astazi de discutii asupra procesului de pace din Irlanda de Nord si Orientul Mijlociu – s-au desfasurat intre cele doua parti, in joc fiind nu numai viitoarele sarcini ale ONU, dar si credibilitatea sefului executivului de la Londra, partener stabil al Statelor Unite, dar lasat oarecum deoparte acum, in perspectiva postbelica. Subiectul ONU-Irak urma sa fie dezbatut tot ieri si la New York, in cadrul unei reuniuni speciale a Consiliului de Securitate.

La intalnirea bilaterala de ieri – a treia din ultimele trei saptamani – Blair urma sa se axeze asupra necesitatii de a implica Natiunile Unite in procesul de reconstructie a Irakului, dorinta pe care Bush nu i-a impartasit-o cu ocazia intalnirii de luna trecuta, de la Camp David, cand a vorbit despre viitoarele sarcini umanitare ale organizatiei internationale. Si cam atat pentru ONU, caci, dupa cum a precizat si numarul doi al Pentagonului, dupa tot ce au facut in acest razboi, Statele Unite nu isi pot permite sa implice mai mult o organizatie in care nu mai au incredere si care le-ar fi refuzat, in cazul in care i s-ar fi cerut mandat pentru a intra in Irak.

Fermitatea americana – consilierul prezidential pe probleme de securitate nationale, cunoscuta Condoleezza Rice, preciza saptamana trecuta ca fortele antiirakiene conduse de SUA vor prelua controlul asupra procesului de pace din Irak, agentiile ONU urmand a fi implicate dupa competente – nu l-a impiedicat pe premierul britanic sa aduca in discutie organizarea unei reuniuni speciale, sub egida Natiunilor Unite, pentru desemnarea viitorului guvern irakian.

Inca doi ani cu armata americana

Deocamdata insa, intr-o prima faza ce va dura circa sase luni, controlul va fi preluat de fortele coalitiei, ce vor mentine securitatea sub indrumarea unui departament specializat al Pentagonului, coordonand totodata infrastructura si actiunile umanitare. Va urma constituirea unei administratii irakiene interimare, multietnice si de larga reprezentare, supravegheata de reprezentanti americani. Etapa finala va fi un guvern irakian. In total, procesul va dura cam doi ani, timp in care Irakul va avea timp pentru rescrierea Constitutiei. De-abia dupa aceea va putea armata americana sa paraseasca teritoriul irakian, este parerea lui Ahmad Chalabi, liderul irakienilor in exil.

Extrem de bine plasat in ochii americanilor, acesta si-a mai pierdut insa din credibilitate pentru ca predictiile sale – ce au jucat un rol important in definitivarea strategiei Pentagonului pentru interventia din Irak – nu s-au adeverit. Armata irakiana nu a depus armele, ci a opus si opune in continuare rezistenta in fata trupelor occidentale, in timp ce populatia ramane in expectativa, nefiind deloc dornica sa porneasca o revolutie impotriva lui Saddam Hussein. Lectia au invatat-o in 1991, cand, dupa ce s-au ridicat impotriva presedintelui la sfatul Washingtonului, siitii au fost lasati singuri sa faca fata maniei militare a lui Saddam, episod consumat intr-un final sangeros pentru populatia din sudul irakian.

Dupa ce vor fi pus la punct detaliile referitoare la Irakul post-Saddam, Bush si Blair urmau sa treaca astazi la urmatoarele doua subiecte de pe agenda: procesul de pace israeliano-palestinian si cel nord-irlandez.

Desi nu va lua parte direct la aceste din urma negocieri, presedintele american si-a pregatit interventia sub forma unui apel la reconciliere pentru cele doua parti aflate practic in impas dupa dizolvarea, in octombrie trecut, a guvernului nord-irlandez, urmare unor acuzatii la adresa IRA.

Desi implicarea americana, in plin razboi, in pacea (si) europeana da foarte bine in planul imaginii publice, unii lideri de la Belfast si-au exprimat nemultumirea cu privire la momentul organizarii summitului, argumentand ca asocierea Irlandei de Nord cu Irakul nu este nici pe departe fericita.