Cezar Ion, victima răzbunării lui Roșca Stănescu și Bogdan Chirieac?

Cezar Ion, directorul Direcției Editoriale din TVR, a căzut și el
victimă celebrului deja proces de restructurare al TVR , în care criteriile de evaluare au fost după chipul și asemănarea noii conduceri a televiziunii publice, impreg­nată puternic de izul USL, grație liberalului Elwis Claudiu Săftoiu, cocoțat de alianță în vârful turnului din Dorobanți. Cât de politizat a fost procesul de restructurare, care sunt numele indezirabile pentru noua conducere a TVR și mai ales ce legătură au Roșca Stănescu și Bogdan Chirieac cu restructurarea directorului editorial al TVR, am încercat să aflăm chiar de la Cezar Ion, într-un interviu cu un motto interesant.

MOTTO: Răspunsurile la întrebările din acest interviu reprezintă un pamflet și trebuie citite ca atare… ;-)))

1. Ce criterii au dominat în procesul de restructurare al TVR?

Criterii? Arbitrarul, micile sau mai marile răzbunări, reglări de conturi meschine, impostura și regele neîncor­norat al tuturor „criteriilor“: telefonul scurt.

2. Cât de mare a fost influența și presiunea pusă de politicieni în procesul de restructurare al TVR? Putem vorbi și de o epurare pe criterii politice?

Putem vorbi despre orice, doar suntem în România și vorba-i gratis. Problema apare când mai trebuie să și demonstrezi, să argumentezi. ?ê?£mecheria asta cu „presiunea politicienilor“ se petrece cam în felul următor: politicienii nu „te amenință“- nu, Doamne ferește! – politicienii îl întreabă pe „buton“ dacă „nu cumva n-a înțeles ce trebuie sa faca numit fiind“ într-o funcție ca asta în care e Săftoiu, mai vizibilă, de președinte director-general, sau mai puțin vizibilă, ca aia în care e parașutat Zgabercea, viitorul „producător-general“ din TVR. Ceva în genul: „Prietene, noi de ce te-am pus acolo?“ Apoi, politicienii nu spun niciodată, cu nume și prenume, „dă-l afară pe ăla, sau pe ăsta“. Ne, ne, ne… ei bat șaua să priceapă iapa și se întreabă retoric: „băi frate ce are ăsta, e tâmpit, n-a înțeles cum stă treaba. Păi nu știe că ăla, sau ălălaltu’ e omu’ ‘celorlalți? Ce naiba o fi atât de greu să priceapă?“ etc. Nu contează dacă ești sau nu ești „omul cuiva“. E suficient faptul că nu ești „omul lor“. Pe principiul „cine nu-i cu noi, e împotriva noastră“. Scurt. „Hârst! Dă-l în mă-sa, să se ducă la tribunal. Mai vedem ce-o fi peste doi ani“. Scuze pentru limbaj, dar ăsta e parfum pe lângă cum vorbesc golanii ăștia între ei. S-a mai văzut treaba asta prin stenogramele publicate de-a lungul timpului prin presă.

3. S-au vehiculat nume indezirabile pentru actuala conducere a TVR?

În spatele ușilor închise, acolo în biroul ăla din Pangratti s-au vehiculat multe nume. Ohooo, dacă ar avea pereții urechi. Poate că au… hai să-ți spun o poveste: Cică, atunci când s-a închis TVR Cultural și a ieșit scandalul ăla cu „Săftoiu groparul culturii“, partidu’ a intrat în panică. Telefoane, mesaje, tot tacâmu’ „fă băi frate ceva și îngroapă beleaua, că dă nashpa la etichetă și șefu’ (aici se face cu ochiul și se arată în sus) își strică somnul de frumusețe.“ ?ê?£i omu’ aîncercat s-o îngroape. A zis: „TVR 2 va prelua misiunea TVR Cultural și o va duce pe noi culmi de civilizație și progres“ (aplauze, urale, flori). După care a dat grila de programe a TVR 2 Cultural (c-așa i-a zis) în lucru, nu spui cui, persoane importante, becheri, și când s-a întors grila, stupoare, să faca omu’ infarct: în grilă, bine-mersi Patapievici și emisunea lui „Înapoi la argument“. Acuma, tu ce crezi, o fi Patapievici un nume indezirabil sau n-o fi? Da Pleșu și cu Liiceanu cum or fi? Bun și de aici mai departe, pe firul apei: te uiți la ăia care sunt etichetați „băsiști“ (ăștia sunt un fel de „chiaburi ai minții“ prin analogie cu anii cincizeci), apoi urmărești programul de reeducare și formare a omului nou numit „experimentul antene“ și gata, ai lista cu toate numele „indezirabile“.
 
4. Cum apreciezi că s-a procedat în cazul tău? Ai avut parte de o evaluare a activității, de o discuție la nivelul conducerii TVR, având în vedere funcția pe care o aveai?

În cazul meu, oamenii au făcut ce i-a dus capul și ce i-a sfătuit avocatul. I-au zis „băi, cu ăsta n-o scoatem la capăt. E chitros. Oricum ajungem la proces, așa că, ce să mai pierdem timpul, ignoră-l și la sfârșit dă-i decizia în plic: Concediat!“. Pe de altă parte, cine să mă evalueze? Cu ce autoritate profesională? Săftoiu? Zgabercea? Demeter? He, he, he… Păi ia să punem CV-urile noastre unul lângă altul. Ce meserie au băieții ăștia? Ce profesie? Scuză-mă! N-am văzut nimic care să-i recomande. În afară de „vocea și talentu’“.

5. Crezi că în cazul tău a contat și faptul că ai fost șeful Comisiei Media care a decis, în 2009, să ceară instituțiilor de presă să nu-i mai prezinte drept ziariști pe șantajiștii dovediți Sorin Roșca Stănescu și Bogdan Chirieac?

Dom’le, eu nu știu. Nu știu dacă au fost dovediți drept șantajiști, pentru că asta e o chestie penală și ar fi primit măcar o condamnare cu suspendare. Ce știu e că unul SRS-ul e politician, sau politruc, mă rog, ceva în genul. Oricum nu ziarist și probabil că în sfârșit n-o să mai fie prezentat drept „ziaristul de renume mondial bla, bla…“. E bine, fie și după 3 ani de la celebrul scandal. Deși la băieții ăia responsabili cu reeducarea de la experimentul antene e posibil orice. Iar celălat cirac, Chirieac sau cum îl mai cheamă, nu știu cu ce se ocupă. Cred că, brokerul ăla, Sima parcă îl cheamă, tipul care a fugit de mafie prin Islanda, știe mai bine. Am înțeles că e un soi de „combi­nator“. Ceva cu „bani la pungă“, chestii d-astea. Nu mă pricep. Ce știu e că ei, Chirieac și Săftoiu, sunt prieteni, i-am și văzut împreună la experimentul Pitești, pardon, antene am vrut să spun, în platouri. Se periau pe acolo, se gâdilau unul pe altul. Ce să spun, frumos. Oameni fini…

6. Cum intenționezi să-ți aperi cauza?

Eu sunt un om civilizat. La tribunal. Avem un contract, eu și TVR-ul, există niste clauze, am un CV și o statură profe­sională. Vrei să-ți bați de joc de astea (tu, TVR, că Săftoiu e un vremelnic băgător de seamă p-acolo) plătești. Scurt.

7. De ce crezi că oamenii disponi­bilizați din TVR n-au mai protestat, așa cum s-a întâmplat când s-a anunțat procesul de restructurare?

Protestele colective nu rezolvă probleme de genul ăsta. Aici e vorba de contracte individuale de muncă și contractele individuale de aia se numesc „individuale“, pentru că se apără tot indi­vidual, în instanță. Cât despre sindicat… Sindicatul e – știi vorba aia – „galben și moale“. Joacă și ei sceneta aia: „Eu mă fac că-ți dau o palmă. Tu te faci că țipi și strigi“. Sindicatul strigă tare, cu spatele la public: „Nu mai da! Nu mai da!“ și în același timp face cu ochiu’ și dă din cap „Dai frate! Rupe-i! Da-mi pui și mie omu’ acolo, p-ăla dincolo. Ăla-i caz social. Pe ăla scoate-l de pe listă…“ În rest totul e butaforie. Sau bufonerie.

8. Procesul de restructurare va face profitabilă TVR?

Ei, acum discutăm profesionist. Profitabilă? În primul rând rostul unui serviciu public de televiziune nu este niciunde în lume să fie „profitabil“. Important e să fie „public“ (în sensul de a servi interesul public), să fie „echilibrat“ și „imparțial“, să-și îndeplinească misiunea „informativă“ și „formativă“ cu acuratețe. Educație, cultură etc. Evident este important să nu acumuleze pierderi. Pentru asta e nevoie de o bugetare corectă, de un management profesionist, de o politică de dezvoltare inteligentă. Dacă de lucrurile astea se ocupă niște politruci incompetenți și iresponsabili poți tu să faci restructurări și reorganizări până la sfântu’ așteaptă – n-are cum să mergă decât prost. Vrea cineva să înțeleagă cum s-a ajuns ca TVR să fie în situația în care se află? Să ia frumos un singur document și să-l citească – da’ să-l citească! – Raportul Curții de Conturi din 2012, ultimul. Explică tot. Din urmă, din 2004, până în prezent. Până și cei reeducați prin experimentul antene pot să-l înțeleagă.
În concluzie, TVR nu va putea să funcționeze în termeni de model de bussines atât timp cât politicienii stabilesc ce os îi aruncă de ros și apoi tot politicienii o bat cu lanțul că de ce nu produce mai multe oase. Asta nici măcar nu se mai numește ipocrizie, ci de-a dreptul schizofrenie!
Da’ n-ai cu cine…

9. Cine va câștiga din situația în care se află în prezent televiziunea publică?

Nimeni. Adică, în fine, pe termen scurt unii vor câștiga niște salarii mai mult sau mai puțin bunicele. Sunt ăia care așteaptă cu gamela în mână la poarta instituției să-și ia și ei o sinecură. „Să mănâncă și gura lor ceva“. Dar pe termen mediu și lung toți vor pierde. Ăștia care sunt azi la butoane vor pierde alegerile. Ăștia care sunt pe post de butoane, vor fugi mâncând pământul, încercând să-și șteargă urmele. Slugile lor se vor prelinge pe lângă pereți și vor schimba barca. Deh, supraviețuitori. Dar ăsta nu e câștig, e, cum sp spun, ca sindicatu’: galben și moale. Una spun, alta mănâncă. Ca în țara mitomaniei generalizate.

Interviu realizat de Iulia Nueleanu