Astăzi, 13 mai 2026, concertul Metallica va umple Arena Naţională.
Zeci de mii de oameni se vor bucura să îşi asculte şi să îşi vadă eroii în carne şi oase.
Acest lucru era de neimaginat acum 37 de ani. În acele vremuri nu aveai voie să asculţi „muzică occidentală” nici în camera ta. Nu îţi permiteai să ieşi în evidenţă nici cu părul lung, nici cu hainele, cu atât mai puţin cu ideile.
În cenuşiul an 1989 câţiva tineri metalişti din Iaşi au ajuns în atenţia Securităţii pentru că au avut curajul să iasă în evidenţă.
Sistemul comunist a privit mereu cu suspiciune (dacă nu direct cu ostilitate) orice influenţă străină, mai cu seamă occidentală, asupra societăţii româneşti. Ca urmare, Securitatea îi supraveghea îndeaproape pe cei „infectaţi”. Românii, care comparau „tendenţios” realităţile din Occident faţă de viaţa lor de zi cu zi, erau luaţi în vizor şi urmăriţi prin metode specifice. Nu doar comentariile referitoare la sistemul politic şi libertatea din statele democratice, respectiv cele despre nivelul de trai mult superior faţă de cel autohton interesau „organele”. Preferinţa românilor către producţia cultural-artistică occidentală stârnea, de asemenea, îngrijorare.
Curentele muzicale cu mare trecere în rândul tineretului occidental (disco, pop, rock, punk) erau văzute cu ochi răi de sistem, mai ales după ce Ceauşescu a pus capăt relativei deschideri culturale a ţării din anii ’60-’70. Aceste genuri muzicale erau considerate în general drept influenţă americană – iar America era liderul taberei anticomuniste. Regimul promova în schimb muzica populară şi aşa-zisa „muzică uşoară” – un gen eteroclit, inspirat de artişti din Franţa şi Italia (ţări considerate acceptabile, până la un punct, pentru că aveau partide comuniste puternice, iar o bună parte a tineretului împărtăşea vederi de stânga).
Sigur, existau şi în România solişti şi trupe pop-rock, însă activau sub controlul atent al autorităţilor. Fuseseră „îmblânzite” prin integrarea în forme oficiale de exprimare, verificate de regim (în emisiuni de radio şi televiziune, prin participarea la Cenaclul Flacăra). Piese atent selecţionate erau înregistrate pe discuri, după ce erau acceptate de cenzură. Erau organizate şi concerte, în special prin cluburi, în cadrul cărora trupele îşi permiteau o mai mare libertate de exprimare.
O notă informativă din 7 februarie 1989 atrăgea atenţia Securităţii Iaşi. Un grup de studenţi se constituiseră într-o „organizaţie de stil <Fan Club>”, numită „Aspida”. Tinerii, se ştie, au fost întotdeauna cei mai deschişi la nou şi vectorul tipic al schimbărilor politice. Prin urmare, acţiunile lor cu potenţial „duşmănos” trebuiau documentate şi curmate prompt. În plus, ţinuta lor (păr lung, blugi, geci negre din piele, brăţări din piele cu ţinte metalice etc.) nu se încadra în modelul tern şi conformist promovat de regimul ceauşist. Studenţii subversivi erau adepţi ai muzicii rock, mai ales ai curentului heavy metal. Este hazliu faptul că tânăra locotenent se simte obligată să traducă termenul pentru şefii ei mai în vârstă şi, de presupus, nu tocmai la curent cu noile mode muzicale (probabil şi fără prea multe studii la bază).
Se pare că cel mai tare îi speriau pe securişti tricourile cu misterioasa literă „A” a cărei semnificaţie nu reuşiseră să o descifreze. Mai bine, probabil, fiindcă „Anarchy” le-ar fi alimentat şi mai tare ignoranţa şi paranoia. În documentul prezentat se găsesc trei menţiuni anxioase referitoare la „tricourile cu litera A”.
Interesant este şi faptul că, pe lângă postul de radio Europa Liberă, alte surse la care studenţii ieşeni ascultau muzica preferată erau posturile de televiziune din U.R.S.S. Aici politica de glasnost şi perestroika a lui Gorbaciov dusese la o deschidere fără precedent a societăţii sovietice faţă de influenţele occidentale, inclusiv cele muzicale. Dealtfel, câteva luni mai la vale, în august 1989, Moscow Music Peace Festival aducea pe scenă nume grele ale muzicii rock, precum Bon Jovi, Ozzy Osbourne, sau Scorpions.
Totuşi, spre deosebire de sovietici, autorităţile comuniste de pe plaiurile mioritice erau mai puţin îngăduitoare faţă de astfel de manifestări şi moravuri capitaliste decadente. Prin urmare, securitatea însăilează un plan de măsuri pentru a-i identifica pe „metalişti”. Mai mulţi informatori vor fi dirijaţi în mediul studenţilor şi al elevilor de liceu, pentru a stabili câţi sunt, cine sunt, unde îşi fac veacul, ce comentarii fac şi ce preocupări au. Cei identificaţi urmau să fie verificaţi, împreună cu părinţii, iar asupra lor urmau să fie luate măsuri „S” (interceptarea corespondenţei) şi „F” (investigaţii la domiciliu). Suplimentar, şeful Serviciului I trasează sarcină ca sus-numita tov. locotenent, împreună cu un alt tânăr coleg locotenent să se infiltreze în localul frecventat de cei urmăriţi, pentru a efectua observaţii directe, sub acoperire de „consumatori” (probabil pozând ca un cuplu). Din fericire pentru rockerii ieşeni, securiştii nu au reuşit să rezolve cazul înainte de evenimentele din decembrie 1989.
Aviz tinerilor de azi, care sunt nostalgici ai regimului comunist, fără să înţeleagă cu adevărat că modelul impus de acest sistem totalitar îngrădea în mod brutal libertatea de exprimare, pe care ei o consideră de sine înţeleasă.
Documentele:
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
daca tot au venit tov. de rit nou sa dea lectii plebei cu tot felul de povete moralizatoare… dar nestiind ca ceva se schimba la nivel global.
in decursul timpului s-a facut ceva – sa se condamne, sa se interzica, sa fie trasi la raspundere acei si fosti initiatori ai acestui curent deviant, impus de altii, cu mentalitati din Orient?
inca mai sint „fosile” iar unele odrasle ale acestor fost tov. comunisti, – sint inca in functii publice… mullllttteee. platiti (ca nicaieri in EU) si stimati de alti confrati de-ai acestor gunoaie sociale.
Nu in toata Romania era la fel pe timpul lui Ceaushescu,de exemplu la noi in Constantza aveam muzica straina buna in discoteci pentru ca veneau si straini in concedii la mare si partidul comunist Roman vreea ca imaginea cu care pleaca capitalishti aia rai dar care lasa marci sau dolari in Romania sa plece cu imaginea unei tzari unde in virtutea libertatzilor omului romani aveau o viatza libera fara restrictzii majore in Romania,politica P.C.R.o stiu de la un fost membru al Comitetului Central al P.C.R.cu care dupa revolutzie am fost coleg de munca tot el imi spunea si despre vaporeni carora partidul nu le lua valuta pentru ca afara din Romania nu puteau sa ishi cumpere nimic cu lei romaneshti deja de la vecini noshtri turci numai valuta forte era valabila.
Altfel daca vorbim tot despre muzica cand am fost odata totzi elevi din liceu la recoltat de struguri un profesor mai tanar care se purta ca un prieten cu noi elevi atunci era o comparatzie intre ABBA si BONEY M.(formatzii la moda la sfarshitul anilor 1970 incepul 1980) cand majoritatea dintre noi elevi spuneam ca ne place BONEY M.mai mult decat ABBA proful a spus ca lui ii placa ABBA pentru ca ei nu sunt doar interpretzi ci ishi si compun muzica, nu shtiu daca asta era cauza pe bune sau a zis asha pentru ca ABBA erau adeptzi socialismului fatza de BONEY M.care erau anticomunishti declaratzi,aveau si o melodie RASPUTIN se numea care era interzisa in Romania pentru ca se incheia cu fraza:”of voi rushilor”care se traducea cat de necivilizatzi,brutali si lipsitzi de scrupule suntetzi rushilor apropo de povestea spusa in.cantecul ala.