Lumea fizicii așteaptă nerăbdătoare ultimele informații despre vânătoarea particulei lui Higgs

Oamenii de știință aflați în căutarea ipoteticei particule a lui Dumnezeu, bosonul lui Higgs, sunt așteptați să dezvăluie, miercuri, rezultatele pe care le-au obținut până în prezent, confirmând sau infirmând existența ei, iar, în cel de-al doilea caz, complicând și mai mult felul în care înțelegem natura intimă a Universului, conform unui material publicat de Reuters.
Rareori se întâmplă ca un lucru atât de mic și efemer să trezească atâtea pasiuni în lumea academică. Pe „umerii“ acestei particule teoretice se află explicațiile cu privire la evoluția Universului și nașterea stelelor și a planetelor, însă deocamdată existența ei nu a fost demonstrată. O eventuală demonstrație empi­rică a existenței acestei particule ar echivala cu descoperirea Sfântului Graal pentru fizică.
Centrul de cercetare CERN, din apropiere de Geneva, dezvă­luie miercuri ultimele concluzii ale vânătorilor acestei particule, după ce în luna decembrie comunitatea științifică și-a ținut respirația în urma anunțului, neconfirmat, că particula lui Dumnezeu a fost descoperită.
De această dată, în rândul comunității științifice și pe blogurile din domeniu s-a creat așteptarea confirmării de către CERN a existenței misterioasei particule.
„Este încă prematur să ne pronunțăm“, a declarat purtătorul de cuvânt al CERN, James Gillies, precizând că două echipe de cercetători analizează în mod separat datele obținute și că nimeni din cadrul CERN nu are cum să știe dinainte concluziile la care se va ajunge după suprapunerea celor două analize.
Însă, ținând cont de faptul că această conferință de presă, anunțată de CERN pentru data de 4 iulie, urmează să fie transmisă în direct în toate colțurile lumii, iar evenimentul coincide cu o importantă conferință științifică din domeniul fizicii particulelor ce va fi organizată la Melbourne, Australia, este firesc ca nerăbdarea comunității științifice să atingă paroxismul.
Un anunț definitiv, fără echivoc, care să confirme descoperirea acestei particule ar fi totuși o surpriză de proporții și ar putea marca o schimbare de paradigmă în domeniul fizicii particulelor.
Vânătoarea bosonului lui Higgs se desfășoară în poligonul celui mai mare accelerator de particule din lume, Large Hadron Collider (LHC) de la CERN – un inel cu lungimea de 27 de kilometri aflată într-un tunel la adâncimea de 100 de metri, în apropierea graniței dintre Eleveția și Franța.
Două fluxuri de energie sunt trase în direcții opuse, cu viteze apropiate de cea a luminii, iar intersectarea lor creează miliarde de ciocniri de particule și subparticule, multe dintre ele încă necunoscute și printre care s-ar putea afla și bosonul lui Higgs. Uriașul volum de date, rezultat în urma acestor ciocniri, este anali­zat de numeroase calculatoare. ?ê?£ansele statistice de a descoperi misterioasa particulă sunt însă foarte mici, doar câteva dintre miliardele de ciocniri subatomice putând oferi șansa observării acestei particule.
„Este ca și cum ai izbi doi pepeni verzi unul de altul în încercarea de a obține o coliziune perfectă între anumiți doi sâmburi din interior“, comentează Jordan Nash, profesor la Imperial College din Londra. „Tocmai ne-am creat singuri cea mai mare căpiță de fân imaginabilă, iar acum trebuie să găsim acul pierdut“, a mai adăugat el.
Existența bosonului lui Higgs este considerată de importanță crucială pentru a explica Modelul Standard al fizicii. Ipoteza existenței acestei particule a fost avansată de fizicianul scoțian Peter Higgs, în 1964. El susținea că, din punct de vedere teoretic, pentru ca Modelul Standard al fizicii să poată rezista, este necesară și suficientă existența unei particule care să le confere masă celorlalte particule ele­mentare. Fără această particulă, întregul Univers ar fi rămas o gigantică „supă“ de particule subatomice, iar materia nu ar fi existat la nivel atomic și, evident, nici macroatomic.
Bosonul Higgs, dacă ar exista, ar putea fi observat în urma coliziunii dintre doi protoni de înaltă energie, dar ar avea o viață extrem de scurtă, după care s-ar dezintegra în alte particule.

Geo Ioanid