Un studiu comandat de Secretariatul Economiei și Biroul Federal al Egalității din Elveția, și publicat la începutul acestui an, arată că o persoană din două se confruntă cu această problemă, direct sau indirect. În majoritatea cazurilor, hărțuirea este reprezentată printr-o succesiune de comentarii sau glume degradante. În ciuda susținerii legale pe care o poate avea persoana hărțuită, puțini angajați decid să reclame acest lucru, mai ales dacă persoana care i-a hărțuit este chiar șeful sau un superior ierarhic. În majoritatea cazurilor de acest gen, angajatul îl reclamă pe cel care l-a hărțuit abia după ce demisionează din postul pe care îl are în cadrul companiei. Probele sunt, în cele mai multe din situații, din sms-uri, mms-uri sau e-mailuri care pot incrimina. Hărțuirea sexuală se manifestă în general față de femei și de obicei vine din partea cuiva care deține o funcție de conducere. Fapta este extrem de greu de demonstrat, deoarece se află la limita dintre realitate și închipuire. Această problemă devine o chestiune de percepție și de receptare a unor semnale, mai mult sau mai puțin subtile. În România, instituțiile publice responsabile cu primirea sesizărilor privind hărțuirea sexuală la locul de muncă sunt Agenția Națională pentru Egalitatea de Șanse, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, Inspecția Muncii, precum și instanța judecătorească. Legea nr. 27/2004 introduce noțiunea de hărțuire, integrând-o în sfera activităților sancționate contravențional. Penal, hărțuirea sexuală se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an, sau cu zile-amendă.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
