Conform unui recent sondaj Gallup, în România, seropozitivii, homosexualii și romii sunt categoriile sociale cele mai discriminate. 39% dintre români preferă să nu lucreze alături de persoane infectate cu HIV/SIDA. Sondajele au arătat că 40% dintre instituțiile din România percep persoanele seropozitive ca fiind neintegrabile din punct de vedere profesional. Peste 80% dintre angajatorii din România nu au programe și proceduri destinate persoanelor seropozitive. Discriminarea persoanelor seropozitive la locul de muncă este la cote alarmante în rândul angajatorilor – 82% dintre patroni au un astfel de comportament. În România, peste 75%dintre angajatori nu cunosc legislația privind persoanele seropozitive angajate. Patronii nu vor să angajeze persoane seropozitive deoarece acești angajați au nevoie de învoiri pentru a-și ridica tratamentul și de internări pentru analize și tratament mult mai des decât o persoană seronegativă. În aceste condiții, persoanele infectate cu HIV se feresc să declare acest lucru patronilor sau colegilor. Singurul mod în care aceste persoane ar putea fi "detectate" la locul de muncă este testul HIV, dar rolul testului HIV nu este acela de a interzice accesul la acel loc de muncă, ci acela de a se cunoaște starea de sănătate a angajatului în momentul angajării, pentru a se recomanda "obligativitatea" respectării precauțiunilor universale, precum si de a se evita riscul de boală profesională (dacă infecția cu HIV se realizează la locul de muncă). Singura persoană abilitată să solicite testul HIV la angajare sau periodic trebuie să fie medicul de medicina muncii. Există însă domenii în care testul HIV este recomandat la angajare și periodic, în contextul în care domeniile respective sunt cu un risc crescut atât de transmitere a infecției cât și de infectare pentru angajat (chirurgie, frizerie – coafură, îngrijire directă în colectivități de copii).
Pe de altă parte, orice persoană are dreptul de a fi informată asupra riscurilor cu care se confruntă și asupra indivizilor din societate care prezintă acest risc. Conform acestui drept, personalul angajat are dreptul să fie informat asupra colegilor purtători ai virusului. Este necesar ca angajatul infestat cu HIV să anunțe personalul angajator asupra condiției sale pentru diminuarea riscului ca alte persoane să contacteze virusul din întâmplare sau în necunoștință de cauză. Făcând publică infestarea cu HIV persoana în cauză poate primi sprijin material și emoțional din partea colegilor de servici, poate fi ajutat să depășească momentele grele din cadrul tratametului, poate fi ajutat să și-l procure. Din păcate, a face publică infestarea cu HIV duce doar la discriminarea persoanei respective. Populația nu este pe deplin informată asupra modalităților de transmitere a virusului și astfel, reacția poate fi una exagerată, de evitare a persoanei respective, de desconsiderare a muncii sale, de refuz de colaborare, chiar și concediere.
