Constituția României, Codul Muncii, Legea 202/2002, privind egalitatea de șanse între bărbați și femei, și Legea nr. 48/2002 care aprobă OG Nr. 137/200, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2011 cuprind prevederi referitoare la nediscriminarea pe criteriul de sex în ceea ce privește salarizarea. Cu toate acestea, există încă discriminare în ceea ce privește remunerarea femeilor și a bărbaților, fie direct, prin salarizarea diferită a femeilor sau bărbaților cu aceleași posturi sau posturi similare, fie indirect, prin subevaluarea abilităților, competențelor și responsabilităților asociate cu posturi considerate feminine. Statisticile arată că nivelul salariilor scade pe măsură ce proporția femeilor într-o anumită categorie de ocupații crește și că ocupațiile dominate de femei sunt plătite mai slab decât celelalte, ale bărbaților. Ocupațiile dominate de femei într-o companie sunt ofițer de informații, secretar, laborant, personal de curățenie, recepționer. Cele mai multe posturi ocupate de bărbați sunt cele de inginer, reparator, șofer, iar în funcțiile de conducere, cei mai mulți șefi sunt bărbați. Important pentru liderii de sindicat este să identifice factorii care pot favoriza situații de discriminare a femeilor. Faptul că în noul contract colectiv de muncă pentru anii 2007-2011 este stipulat principiul părții egale pentru muncă de valoare egală ajută la construirea unor mecanisme care să fie dezvoltate atât de sindicate, cât și de patronate. De menționat faptul că există proceduri de soluționare a cazurilor de discriminare și anume, în cadrul comisiilor paritare, prin adresarea unei plângeri către CNCD sau prin acțiune în justiție.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
