Un act de dreptate națională, așa trebuie considerată decizia, venită după 20 de ani, de înființare a Autorității Naționale pentru Cetățenie, prin care se vor soluționa rapid cererilor de redobândire și acordare a cetățeniei române pentru frații noștri ajunși în iadul sovietic în urmă cu 65 de ani.
20 de ani, 20 de ani au fost necesari pentru a se demara un proces de minimă reparație istorică față de românii abandonați fără voia noastră în ghearele bolșevicilor și, apoi, ale comuniștilor de la Chișinău și ale extremiștilor de la Kiev, dirijați atent de la Moscova. Semnalul l-a dat Traian Băsescu, după ce a primit de la societatea civilă românească preocupată de soarta Basarabiei și a Bucovinei un apel privind simplificarea procedurii recunoașterii dreptului natural la cetățenie română a celor deposedați abuziv de ea. Apelul a fost semnat, la solicitarea Civic Media și a asociațiilor foștilor deținuți politici, atât de personalități importante ale rezistenței și culturii române, cât și de patrioții români anticomuniști închiși 12 și 15 ani la Tiraspol, Alexandru Leșco și Tudor Popa. Anul trecut, la 14 aprilie, în plenul Parlamentului, președintele României a dat glas oficial proiectului, anunțând că va cere promovarea de către Guvern a unei Hotărâri de urgență în vederea oferirii cetățeniei române pentru toți basarabenii care solicită acest drept răpit prin efectele pactului Hitler-Stalin: „Cei care se consideră români vor fi sprijiniți și nu-i vom abandona pe cei care ne vorbesc limba, nu acceptăm ca generația tânără să nu aibă șansa accesului la cultura și spiritualitatea românească, la afirmarea identității românești. La două decenii de la revoluția anticomunistă din 1989, afirm valorile supreme ale acesteia: libertatea nu poate fi negociată, nu există justificare pentru înjosirea ființei umane în numele unei false rațiuni de stat și de partid. Fac un apel către toate partidele și toți liderii de opinie să se alăture într-un moment al solidarității naționale cu basarabenii. Avem o datorie morală, legală față de românii din Basarabia“.
Înaintea adresării din Parlamentul României, bătrânii foști deținuți politic, în frunte cu Părintele Justin Pârvu, urmați de reprezentanții generației anticomuniste de la 1989, i-au cerut public președintelui să-i salveze pe tinerii basarabeni oferindu-le în regim de urgență cetățenia română. Semnatarii își ofereau chiar propria cetățenie, dacă nu se găsea altă soluție: „Vă rugăm să acordați o șansă acestei generații, oferiți-le dreptul la care râvnesc, dreptul opțiunii la identitatea românească. Acești tineri de la Chișinău, prigoniți de regim, trebuie ajutați și singura protecție care le poate fi oferită și la care au dreptul de altfel, este cetățenia, în regim de urgență, la care au dreptul oricum, deoarece majoritatea celor patru milioane de basarabeni sunt români din cei mai curați, neaoși, un adevărat tezaur uman românesc. Ca șef al statului român sunteți direct responsabil de strategia de protejare și afirmare a identității românești, la protejarea congenerilor și etnicilor români, oriunde s-ar afla aceștia“.
Procesul de redobândire a cetățeniei române a fost blocat din 2002 de către guvernarea PSD și așa a rămas până de curând. Înființarea Autorității, anunțată de Băsescu și la deplasarea sa excepțională peste Prut, în cel de-al doilea stat românesc, este începutul mult-așteptat al restabilirii normalității în spațiul etnografic românesc. Cu siguranță, piedici majore externe vor fi puse de autoritățile extremiste de la Kiev sau de către pionii Moscovei, oriunde s-ar afla ei. Primele reacții din partea dușmanilor din interior ai României s-au și auzit. Gyorgy Frundo, același tovarăș anti-român care s-a opus în Senat acordării patrioților de la Tiraspol a statutului firesc de eroi ai României, astăzi afirmă că acordarea cetățeniei românilor din fosta URSS trebuie împiedicată pentru că este în folosul… Rusiei. Sunt convins că, dacă trăia în urmă cu 65 de ani, ar fi spus că deposedarea românilor de dreptul lor natural este, evident, tot în folosul Rusiei, aplaudând cu fervoare decizia tătukului Stalin. Oare cam ce le-ar trebui autorităților române ca să observe câți cetățeni ai României aflați în funcții importante ale statului acționează împotriva țării și a ființei naționale? Sau, în ciuda numărului și a fondurilor uriașe ale celor care trebuie să apere Constituția, trădarea de țară nu se mai pedepsește și trebuie să ne mulțumim doar cu pedepsirea lor la Judecata de Apoi?
