Cine se teme de solutionarea pe cale amiabila a accidentelor usoare?

Reglementarea a ceea ce se numeşte -constatul amiabil în caz de accidente fără victime- nu a putut trece în forma actuală de comisia de specialitate a Camerei Deputaţilor. În mod cert procedura gandită de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) va suferi modificări, urmand să fie introdusă în cateva luni. Asigurătorii, în general, nu sunt de acord cu procedura în forma actuală, motivand cheltuieli suplimentare şi necesitatea angajării de personal specializat. Ei reclamă potenţiale aranjamente între cei implicaţi în accidente uşoare şi omit să mai precizeze şi faptul că aceste aşa-zise aranjamente de culise (demne de proverbul cu drobul de sare) pot fi la fel de bine făcute şi în situaţia actuală. În fapt, problema e alta: obişnuiţi să caştige uşor şi mult de pe urma prevederilor legislative cu caracter imperativ, asigurătorii vor profituri mari cu minim de cheltuieli. Nu mai contează faptul că în statele europene procedura constatului amiabil este o practică ale cărei momente de debut se pierd deja în negura istoriei. Aşa că, prin diferite tertipuri, ei încearcă să caştige timp şi să îndepărteze aducerea legislaţiei în domeniu la nivel de compatibilitate cu cea comunitară. Constatul amiabil, în varianta CSA, prevede că în caz de accidente fără victime, şoferii implicaţi în eveniment vor trebui să completeze un formular special, care trebuie depus la asigurătorul celui care se consideră vinovat, celălalt şofer anunţand ulterior şi propriul asigurător.

Membrii comisiei de specialitate din Camera Deputaţilor au motivat refuzul inserării acestei proceduri în noul Cod rutier pe motiv că nu se regăseşte în legea asigurărilor. Favorabil procedurii s-a arătat Ministerul de Interne, care consideră că astfel ar fi diminuată birocraţia.

Spre sfarşitul anului trecut, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA) pregătise un proiect de act normativ prin care dorea introducerea constatului amiabil în cazul accidentelor fără victime. Practic, şoferii ar fi fost scutiţi nu doar de un drum la Poliţia Rutieră, dar şi de sancţiuni aplicate potrivit noului Cod rutier. Cand totul părea pregătit, în timpul uneia dintre ultimele şedinţe ale comisiei de specialitate a Camerei Deputaţilor s-a decis că această practică nu va mai intra în vigoare într-un viitor apropiat.

Aparent, elimină birocraţia

Practic, în timpul şedinţei din 20 decembrie, deputaţii din comisia de specialitate au decis eliminarea procedurii din noul Cod rutier, pe motiv că nu se regăseşte şi în legea asigurărilor. Potrivit site-ului specializat 1asig.ro, Ioan Bivolaru, preşedintele comisiei, ar fi declarat că deputaţii nu doresc eliminarea procedurii, ci doar menţionarea acesteia -mai încolo în text-, precizand apoi că -de altfel, tot textul guvernului cu privire la constatul amiabil este amendabil şi trebuie clarificat, întrucat societăţile de asigurări nu sunt pregătite-. Surprinzător, dar instituţia care a avut cel mai favorabil punct de vedere privind implementarea noii proceduri a fost chiar Ministerul Administraţiei şi Internelor, care ar fi contestat amendamentul deputaţilor şi susţine că introducerea prevederilor privind constatul amiabil va avea rolul de a reduce birocraţia din sistem.

De ce se tem asigurătorii?

În principiu, procedura constatului amiabil pare extrem de simplă la prima vedere, dar ascunde o serie de capcane extrem de periculoase pentru asigurători. Adică, poate deveni o mască legală a unui lung şir de fraude. Desigur, nici un asigurător nu ar putea declara public un astfel de lucru, preferand puncte de vedere neutre, gen efortul investiţional al societăţilor de profil pentru tipărirea documentelor în cauză, costul resurselor umane etc.

Procedura imaginată de către CSA prevede că în caz de accident fără victime, conducătorii de vehicule implicaţi pot încheia o înţelegere în formă scrisă, denumită Constatare amiabilă de accident, prin care convin cu privire la circumstanţele producerii unui accident de circulaţie în care sunt implicaţi.

Mai mult, formularul trebuie pus la dispoziţia acestora la înmanarea poliţei RCA. Completarea formularului trebuia făcută fie la locul accidentului, fie la sediul societăţii de asigurare, aceasta din urmă fiind obligată să o înregistreze ca o avizare de daună. După completarea formularului, fiecare persoană implicată în accident va semna formularul la rubrica corespunzătoare şi va reţine cate un exemplar, urmand să se adreseze societăţii de asigurare unde persoana vinovată de producerea accidentului are încheiată poliţa RCA în vigoare. De asemenea, celălalt asigurat este obligat, la solicitarea reprezentantului societăţii de asigurare unde s-a completat constatarea, să se prezinte şi la societatea unde a încheiat poliţa RCA. Apoi, respectivul urma să se înregistreze la societatea de asigurări care a emis poliţa de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru prejudicii produse prin accidente de autovehicule, al cărei titular este conducătorul de vehicul care este considerat vinovat de producerea accidentului sau, după caz, proprietarul ori deţinătorul acesteia. Documentul în cauză nu poate fi pus la îndoială de asigurător decat în situaţii hilare, adică dacă ar fi greşit completat sau cand funcţionarul de la biroul asigurătorului ar putea constata că circumstanţele producerii accidentului sunt descrise incorect şi nu sunt conforme cu realitatea. Abia atunci ar fi anunţată poliţia. Or, în caz de înţelegere între părţile care doresc să-şi avarieze autovehicule care au nevoie de reparaţii, şi încă pe banii asigurătorului, sunt excluse astfel de greşeli, cu atat mai mult cu cat nici măcar nu sunt sancţionabili, potrivit Codului rutier, pentru încălcarea unor reguli grave de circulaţie, care ar fi condus la accidentul în cauză. Astfel, asigurătorii ar fi puşi în faţa unei avalanşe greu predictibile de accidente uşor de regizat, urmand să plătească sume imense pentru recondiţionarea unor rable. Practic, procedura constatului amiabil în forma actuală elimină din start posibilitatea asigurătorului de a se proteja împotriva unor fraude de dimensiuni uriaşe, iniţiatorii acestora putand fi protejaţi prin lege, în timp ce asigurătorii, în cateva luni, ar intra în faliment.