Discutăm deja de luni bune despre noul Cod al Muncii, iar dezbaterile s-au polarizat între teza sclavagismului – susținută de liderii de sindicat și de opoziție – și teza flexibilizării pieței muncii, cerință specială a investitorilor străini. Nu sunt expertă în materie ca toți „părerologii“ care s-au perindat lunile acestea pe la televizor, dar pot împărtăși câteva experiențe personale.
Toți visăm ca la pensie să fim ca americanii aceia pe care-i vedem colindând lumea la 70 de ani sau ca englezii care dansează la 80 de ani pe plajele spaniole, unde se retrag atunci când clima insulară din Marea Britanie nu le mai priește. Numai că nimeni nu-și pune întrebarea cât și mai ales cum au muncit oamenii aceia pentru a avea o bătrânețe liniștită și fericită. Răspunsul la această întrebare nu e pe placul românilor, care s-au obișnuit să meargă pe principiul „timpul trece, leafa merge, noi cu drag chiulim“. Acesta este tristul adevăr pentru multe sectoare de activitate, în special în domeniul bugetar, acolo unde vechiul Cod al Muncii a făcut practic ca angajatul să fie adevăratul stăpân, demiterea funcționarilor leneși, indolenți și nepricepuți fiind aproape imposibil de realizat. Gândiți-vă doar de câte ori nu ați întâlnit la ghișee funcționari a căror atitudine v-a adus pe culmile disperării și o să-mi dați dreptate. Să revin însă la americanii acuzați că sunt workaholici. În urmă cu vreo 10 ani, vreme de două luni, am mers zi de zi la muncă alături de americani și, sincer, am fost epuizată. Nimeni nu-și punea problema câte ore muncește pe zi sau cum să mai tragă chiulul. Munceau șase și, în caz de nevoie, chiar și șapte zile din șapte, iar principala lor preocupare era cum să ajute la dezvoltarea companiei, conștienți că doar astfel le va fi și lor mai bine. Nu beneficiau de multe zile de concediu, doar vreo trei săptămâni pe an după 30 de ani de muncă, dar primeau, în funcție de munca depusă și de rezultatele obținute, bonusuri salariale. Nici pentru americani munca nu e cea mai plăcută activitate din lume și mulți ar prefera să fie la pescuit, la grătar sau în vacanță în Hawaii și nu la birou, în fabrică etc. Dar au înțeles că doar dacă muncesc serios vor putea să meargă în vacanță, să-și cumpere casă cu gazon, mașină și să-și asigure o bătrânețe tihnită. E simplu. E vorba de mentalitate. Nu știu dacă va fi nevoie de zeci de ani pentru schimbarea mentalității românilor cu privire la muncă, dar este cert că atâta vreme cât oameni politici școliți și lideri de sindicat cu pretenții încurajează public nemunca, nu avem nicio șansă ca la pensie să ne aflăm printre vârstnicii care colindă lumea cu zâmbetul pe buze și aparatul foto la gât. Iulia Nueleanu
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
