Am trăit cu speranța că măcar copiii mei nu vor mai purta stigmatul generației de sacrificiu, dar, așa cum merg lucrurile, se pare că vom mai avea multe generații de sacrificiu. Și aici nu mă refer la criza economică, marota acestor zile, ci la criza sistemului educațional din Romånia, care, în ultimii 20 de ani, e într-o continuă schimbare. Unde se va opri nu știe nimeni, nici cei care conduc vremelnic acest sector, pentru că nu există o strategie nici măcar pe termen mediu pentru acest domeniu, strategic după umila mea părere. Dacă astăzi nu avem grijă de educația copiilor, nu putem avea mari pretenții la viitorul acestei țări. După catastrofa Adormiței, am sperat că un om din învățământ, cum este ministrul Andronescu, va reuși să pună lucrurile pe un făgaș coerent. M-am înșelat. În fruntea Ministerului nu este un profesor stăpân pe situație, cu experință, ci Abramburica. În stilul ei caracteristic a reușit să-i abramburească pe toți: profesori, elevi și părinți, care nu mai înțeleg nici ce examene se vor da la final de gimnaziu, nici ce materii vor mai studia în școală. Și, pentru că un ministru nu este suficient pentru îngroparea cu pompă a învățământului românesc, profesorii amenință că vor îngheța anul dacă nu li se vor da majorările salariale promise, premierile și sporurile pe care le-au avut și până acum. Iar cum bani la buget sunt din ce în ce mai puțini, amenințarea s-ar putea ușor transforma în realitate. Cât despre elevi, cui îi mai pasă de copii atunci când vine vorba de bani? Din păcate, nimănui.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
