Cu certitudine, dacă regimul ceaușist nu cădea în '89, Dan Voiculescu ar fi făcut o carieră fulminantă. Nu ca economist, cum încearcă să ne convingă, ci ca aplaudac. Imaginea lui Voiculescu, având fața desfigurată de furie, aplaudând puternic până ce palmele mai aveau puțin și scoteau scântei, e unică în politica românească. Alături de zâmbetul transfigurat al lui Iliescu. Acela este adevăratul Dan Voiculescu, cel care ținea cu dinții ca partidul să rămână în continuare la butoniera sa strălucitoare. Tot simulacrul de democrație, cu retrageri, morală, alegeri libere, s-a prăbușit ca un joc de cărți prost construit, la finalul Congresului. Simțind că scapă din mână frâiele PC, în condițiile victoriei unui om cu personalitate, care a îndrăznit să i se opună public în mai multe rânduri, Voiculescu și-a aruncat masca democrată și a arătat ceea ce este: un dictator. După zicala "Eu te-am făcut, eu te omor!", dom' profesor a călcat în picioare statutul partidului și toate regulile politice ale democrației, studiate degeaba, după cum se vede, la Londra, impunând cu forța în fruntea PC marioneta sa preferată, Daniela Popa. Noua șefă a conservatorilor este inodoră, incoloră și fără pic de personalitate, exact omul pe care și-l dorește Voiculescu pentru a mânui în continuare, din postura de președinte-fondator, frâiele partidului. Care partid, sub conducerea înțeleaptă a lui Voiculescu, are toate șansele să se transforme într-un cor de aplaudaci.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
