Mă uit și mă minunez cum miniștri, secretari de stat, directori și directorași din tot soiul de instituții plătite din bani publici își dau cu părerea, de câteva zile, despre cazul fetiței de 11 ani, gravidă în patru luni, în urma unui viol la care a fost supusă chiar de unchiul ei. Dincolo de grozăvia acestei tragedii, care arată că satul românesc nu mai are nicio legătură cu imaginea bucolică din poeziile lui Coșbuc, rămân faptele: un incest și un copil de 11 ani care, potrivit medicilor și fețelor bisericești, ar trebui să devină mamă la o vârstă la care cel mai mult, cu siguranță, își dorește o păpușă Barbie. Marii oameni ai Guvernului României sunt incapabili să-și asume responsabilitatea și să ia o decizie. Și-atunci fac ceea ce știu ei mai bine: o comisie de specialiști care să analizeze, să dezbată și să vină cu soluția salvatoare. Dacă soluția va fi dezaprobată public, de vină va fi bineînțeles comisia, iar dacă ea va fi acceptată, meritul va fi desigur al guvernului.
Regulile nescrise ale bunului-simț spun că în acest caz soluția nu poate fi decât întreruperea sarcinii, mai ales că părinții fetiței umblă de mai bine de trei săptămâni pentru a rezolva această problemă, sperând să-i redea copilăria sau ceea ce a mai rămas din ea. În timp ce autoritățile pierd timpul în tot soiul de comiții și comitete, părinții nefericitei copile au acceptat oferta făcută de o româncă stabilită în Marea Britanie și fac ultimele pregătiri pentru a rezolva la Londra ceea ce nu s-a putut în România. Guvernul va rămâne astfel cu soluția în brațe, iar fetița va putea să meargă din nou, din toamnă, la școală, așa cum își dorește.
Dacă în ceea ce privește acest caz au dat-o în bară, întrucât soluția salvatoare a venit din Anglia, și nu din partea Guvernului, autoritățile au o temă de reflecție pentru viitor. Poate e timpul să depășim canoanele religioase și argumentele legale și să avem parte de o dezbatere reală privind soarta copiilor care fac copii, în România. Nu suntem singura țară din lume în care se întâlnesc astfel de situații, dar cu certitudine suntem printre puținele țări care preferă să ascundă realitatea și să meargă mai departe ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Numai că, din nefericire, lucrurile se întâmplă, sunt probabil sute de copii abuzați sexual de care nu se ocupă aproape nimeni, mai ales în cazul în care provin din familii sărace de la țară. Acești copii vor crește, și odată cu ei vor crește și frustrările și problemele emoționale pe care le au. Dumnezeu să-i apere de ce ar putea deveni mai târziu, dacă autoritățile vor merge pe vechea tactică a comisiilor și dezbaterilor.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
