Despre pamperși, biberoane și ipocrizie

Probabil n-aș fi scris textul de astăzi dacă n-aș fi citit scrisoarea deschisă patetică în ton și ridicolă în conținut adresată Mariei Băsescu de către deputatul PNL Cristina Pocora. Deputata liberală susține că a apelat la această metodă de adresare deoarece „celelalte posibilități de dialog, instituționale, cu președintele Traian Băsescu s-au dovedit ineficiente“. Mai degrabă, au fost ignorate, dacă ne amintim că liberalii au refuzat să mai participe la ultimele consultări convocate de șeful statului pe tema măsurilor anticriză. Să trecem peste aceste „amănunte“ de natură tehnico-politică și să ne aplecăm asupra scrisorii. Pentru început, o să trec cu vederea peste exprimarea haotică și ilogică a doamnei Pocora, deși la SNSPA, unde a studiat, se presupune că au făcut și cursuri de logică. „Mă adresez dumneavoastră apelând la calitățile pe care le aveți, de femeie, mamă și soție a celui care astăzi hotărăște, din păcate, de unul singur, destinele țării“, îi scrie Cristina Pocora doamnei Băsescu.
Doamna deputat, înțelegem că v-a luat valul epistolar, dar Maria Băsescu este doar soția președintelui nu și mama acestuia. Să trecem cu vederea logica exprimării tinerei deputate și să ajungem la fondul problemei: indemnizațiile pentru mame. Sensibil subiect, mai ales pentru o mamă, ceea ce nu e cazul doamnei Pocora. Dar, bineînțeles că nu o doare gura să vorbească sau måna să scrie despre lucruri pe care le cunoaște superficial. Mă întreb, fără să aștept un răspuns, unde era doamna Pocora cu grija ei pentru viitorul țării, pentru mămici și pentru copii în vremea guvernului Tăriceanu.
Din cåte îmi aduc aminte era chiar consiliera premierului pe care nu s-a gåndit o clipă să-l convingă să crească indemnizațiile pentru mame, deși ne aflam în plin boom economic al țării. Pentru politicieni cu memoria scurtă, precum Cristina Pocora, reamintim că pånă în decembrie 2008 toate mămicile care stăteau acasă în concediu pentru creșterea copilului primeau o sumă fixă de 600 RON, plus 200 alocație pentru copii, prin urmare 800 de RON pe lună, indiferent de venituri, contribuție etc. Probabil Tăriceanu&co. n-aveau vreme să se mai aplece asupra viitorului țării, preocupați fiind cu cheltuirea miliardelor de euro pentru clientela politică. Iar doamna Pocora se pregătea să-și găsească un colegiu convenabil de deputat și nu mai avea timp de biberoanele și pamperșii bebelușilor din Romånia, care, apropo, aveau aceleași costuri ridicate ca și acum.
În calitate de mamă, susțin orice demers onest, cinstit care are în prim-plan copiii, viitorul nostru la urma urmei. Dar, țin să le atrag atenția Cristinei Pocora, Laviniei Șandru și altor susținătoare de conjunctură a cauzei mamelor, că ipocrizia de care dau dovadă, din considerente strict politice, nu va aduce niciun beneficiu nimănui. Mamele vor înțelege că sunt manipulate în numele unor cåștiguri politice, iar copiii nu vor avea parte de mai mulți bani într-o țară în care din ce în ce mai mulți se îngrămădesc să ceară drepturi fără a oferi ceva în schimb. Iar atunci cånd veți avea un copil, doamna Pocora, poate veți realiza că doriți să trăiască într-o țară în care politicienii nu mint cum deschid gura și nici nu-și amintesc de părinți și copii doar atunci cånd au un interes personal, de ordin politic.