În urmă cu 18 ani debuta fenomenul Piața Universității, de care tot mai puțini își aduc aminte, iar tinerii nici măcar n-au auzit. E trist, pentru că în urmă cu 18 ani în Piața Universității au murit oameni și speranțe, și nimeni până acum n-a plătit pentru asta. Tinerii care se strângeau la KM 0 al democrației credeau, în naivitatea lor, în libertate și adevăr, iar unii chiar au murit pentru idealurile lor. Lucrurile par astăzi, la 18 ani de la aceste evenimente, ușor romantice, dar cei care au trăit acele vremuri își aduc aminte și de jignirile necontenite adresate de Iliescu și șleahta fesenistă din jurul său oamenilor care se strângeau zilnic în Piața Universității și nu făceau altceva decât să vorbească despre idealurile lor, să cânte și să strige împotriva restaurației comuniste. Erau naivi și credeau că or să schimbe lumea. N-a fost așa… Realitatea le-a oferit în schimbul visurilor lor bastoane pe spate și în cap, aplicate cu măiestrie de minerii chemați de Ion Iliescu, și picioare în fund date cu grație de oamenii muncii veniți în sprijinul emanatului așa-zisei revoluții.
Numărul exact al morților mineriadei din '90 este necunoscut și astăzi, iar dosarele penale ale vinovaților, în frunte cu Ion Iliescu, zac în continuare în sertarele procurorilor. Numai că, va veni odată și Ziua Judecății lor, iar Ion Iliescu va plăti, chiar și postum, cu memoria lui, pentru sângele nevinovat vărsat, pentru bastonele generoase ale minerilor și, mai ales, pentru visurile spulberate ale tinerilor strânși în urmă cu 18 ani în Piața Universității.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
