Ia dosarul, neamule…!

În lipsa unui cadru legal extrem de bine conturat, celebrul CNSAS tinde să devină un soi de tarabă la care sunt scoase la mezat dosarele de la Securitate. Cazul fotbalistului Gică Popescu este extrem de relevant pentru această situație. Fotbalistul nu ocupă nicio funcție publică pentru a fi verificat din oficiu de către CNSAS, dar dosarul său a fost răsfoit și copiat de un anumit cercetător care și-a manifestat interesul pentru acest domeniu. De ce? Răspunsul a venit imediat: pentru bani. Dosarul lui Gică Popescu a fost oferit anumitor publicații în schimbul unor mii de lei, nu foarte multe. Astfel, grație unor cercetători cu patalama de la CNSAS, dosarele aflate în grija instituției după multă stăruință publică sunt tranzacționate pe piața liberă la fel ca și cartofii din piață. Important este să găsești prețul corect. S-a vorbit despre interesele unor oameni din fotbal care doreau să-i închidă definitiv gura fostului căpitan al naționalei Romåniei, întrucåt acesta își manifestase dorința de a candida din nou pentru funcția supremă în Federația Romånă de Fotbal. Tot ce e posibil. Cert este că s-au împletit la un moment dat dorința unor așa-ziși cercetători de a face rapid bani cu interesele unor moguli din fotbal de a-și conserva pozițiile. Ce mai contează că la mijloc a picat o emblemă a sportului romånesc? Bani să iasă, vorba ceea. Cazul Gică Popescu ridică o problemă extrem de importantă: gestionarea dosarelor aflate în custodia CNSAS. În funcție de dorința politicienilor care ne conduc, există două variante: fie o transparență totală manifestată prin publicarea pe Internet a tuturor dosarelor, fie administrarea lor cu mai multă grijă, astfel încåt să ajungă în paginile ziarelor doar dosarele persoanelor care ocupă funcții de interes public. Altfel, CNSAS riscă să se transforme într-o formă fără fond, inutilă și mult prea scump plătită din bani publici.