Pentru o sută de lei

Mai țineți minte celebra sută de lei promisă românilor de Nicolae Ceaușescu din balconul său de la CC, în ultimul discurs? Acea sută de lei, care a făcut istorie acum 20 de ani, pare să facă parte din destinul nostru, deoarece ea este motivul pentru care sistemul nostru juridic este astăzi paralizat. Pare incredibil, dar așa este. Unul din magistrații care au participat la negocierile cu Executivul pe tema legii unice de salarizare a declarat la televizor că ei nu acceptă variata guvernului, deoarece președintele Înaltei Curți de Justiție are un coeficient de salarizare de 11,8, în timp ce președintele țării are 12. Din curiozitate, am calculat cât reprezintă cei 0,2 care îi determină pe magistrați să închidă porțile justiției în nasul cetățenilor care n-au nicio vină, ci doar probleme la care așteaptă rezolvare. Așa am ajuns la fatidica sută de lei. Aceasta este suma care-l desparte pe președintele Înaltei Curți de președintele țării, conform ultimei variante a legii unice de salarizare. Pentru o sută de lei, contribuabilii români sunt obligați să aștepte până la calendele grecești ca să le vină rândul la dreptate. Firește, nu e vorba de bani la mijloc, ci de orgolii. Președintele Înaltei Curți vrea să fie pe aceeași treaptă cu președintele țării, pe principiul că reprezintă a treia putere în stat. Iar aceste orgolii nejustificate, întrucât președintele nu este numit așa cum este șeful Înaltei Curți, ci este votat direct de români, țin ferecate porțile tribunalelor și judecătoriilor. Din păcate, orgoliile costă. Magistrații, așa cum au declarat reprezentanții lor în mai multe rânduri, nu vor să stea la aceeași masă cu doctorii, profesorii sau funcționarii, considerând că doar demnitarii sunt de nivelul lor. Iar până când nu-și vor găsi locurile dorite la masa bugetului, trebuie să ne înarmăm cu răbdare și tutun, pentru că accesul la justiție este pe cale să devină serviciu de lux în România.