Pierdut sentiment național. Îl declarăm nul?

Mai simțim românește? La această întrebare retorică au încercat să dea răspunsul zilele acestea analiști specializați în vorbe, istorici și, desigur, politicieni care au găsit încă o oportunitate să vorbească despre neam și țară, concepte golite de conținut mai ales în discursurile lor. Pentru mulți români, ziua de 1 Decembrie reprezintă doar o zi liberă în plus pe an, o zi în care se odihnesc sau se întâlnesc cu prietenii, pentru că la început de iarnă nu ai prea multe alternative de petrecere a timpului liber. Pentru alții, e o zi în care fac coadă la pomenile date de diverși primari, și nu pentru că n-ar avea ce mânca, așa cum ne sugerează emoționate cititoarele de prompter de la televiziuni, cât mai ales pentru a nu pierde ceva ce se dă gratis. Dacă e gratis, e bun. Orice. Așa ne-au învățat cei 50 de ani de comunism. Și tot comunismul ne-a distrus sentimentul național, pe care-l căutăm, și-l căutăm, de 20 de ani încoace, și degeaba.
Câți români au arborat tricolorul la geam de 1 Decembrie pentru că așa au simțit în sufletul lor? Întrebarea e retorică pentru că nu există statistici, dar o comparație cu oricare altă țară ne plasează și la acest capitol la coada clasamentului. Generația noastră a pierdut sentimentul național în anii comunismului, iar generațiile anilor ‘90 n-au fost ajutate de nimeni să-l regăsească. La școală, singurul reper al zilei de 1 Decembrie este conexiunea cu Ziua Unirii și atât. Despre eforturile românilor, despre atitudinea marilor oameni politici, despre bucuria României „dodoloațe“ nu le mai vorbește nimeni copiilor pentru a încerca să-i facă mândri de trecutul lor, mândri de faptul că sunt români.
Pentru această atitudine nu sunt vinovați doar profesorii care bifează în calendar ziua de 1 Decembrie ca oricare alta. Românismul trebuie predat în primul rând acasă, în familie, unde copiii trebuie să învețe că nu există națiune mai mândră ca a lor. Doar așa putem spera ca generațiile viitoare să învețe să prețuiască trecutul și, din instinct, atunci când aud imnul național să se înfioare și să pună mâna la piept în semn de recunoștință. La mulți ani, România!