Sutienul și portjartierul Elenei Ceaușescu

Ginerele Elenei Ceaușescu, Mircea Oprean, ne-a făcut ieri o confesiune tulburătoare: știe cum arată sutienul și portjartierul celebrei sale soacre. Într-un scurt interviu acordat unui post de televiziune, Oprean a declarat că la deshumare a identificat-o pe soacra sa după sutien și portjartier. Drept răspuns la uimirea vizibilă de pe fața reporterului, soțul Zoiei Ceaușescu a afirmat cu nonșalanță că știa cum arată țesătura acestora din familie. Mă-ntreb câți gineri știu cum arată desuurile soacrelor lor, după 20 de ani, să nu uităm acest aspect. Mi-e greu, aproape imposibil, să-mi imaginez că Elena Ceaușescu se fâțâia prin casă în sutien și portjartier ca să rămână această imagine întipărită pe retina lui Mircea Oprean. Și cu siguranță nu purta nici lenjerie de la Victoria Secreet, ca să-l tulbure pe ginerele său pentru totdeauna. Declarația lui Oprean se asortează însă la spectacolul grotesc din aceste zile, în care oasele Ceaușeștilor au devenit teme principale de discuție. Lăsând la o parte apetența presei internaționale pentru subiecte macabre din țara lui Dracula, rămâne disponibilitatea românilor de a afla amănunte despre țesătura sutienului Elenei Ceaușescu. Oare chiar am înnebunit cu toții? Am văzut profesori de istorie cu pretenții și analiști cu și mai multe pretenții care discutau despre căciula lui Ceaușescu, despre paltonul cu blană al tovarășei și care oftau cu sensibilitate la declarațiile nostalgice ale lui Mircea Oprean. Pentru mine – și sunt convinsă că pentru mulți români -, Ceaușescu este sinonim doar cu frigul din casă, cu lecțiile făcute la lampă sau lumânare și cu vacanțele petrecute la cozile la brânză sau salam. Atât. Iar aceste imagini suntem datori să le transmitem mai departe, generațiilor viitoare, pentru că, vorba lui Iorga, un popor ce nu-și cunoaște istoria riscă să-și repete greșelile.