Un actor grăbit

Cu excepția adolescenților de astăzi, cred că mai toți romånii au rås, pe vremuri, la filmele cu Mircea Diaconu, un actor talentat, dar nu genial. În vremurile cånd priveam „Buletin de București“, nu m-am gåndit că voi ajunge să råd și de politicianul Mircea Diaconu. Din păcate și pentru el, și pentru noi, simpaticul actor Mircea Diaconu s-a transformat peste noapte într-un politician frustrat și total antipatic. Ajuns în politică pe valurile uninominalului, cånd PNL căuta persoane cu notorietate care să compenseze lipsa de susținere a partidului în teritoriu, Mircea Diaconu se chinuie de peste un an încoace să ne demonstreze că este politician. Rolul pe care-l joacă acum în politică i se potrivește ca nuca-n perete și, astfel, am ajuns să ne fie antipatic cu desăvårșire. Bulversat și el de schimbarea scenei, Mircea Diaconu gafează adesea, punåndu-se în situații aflate la limita ridicolului. Așa s-a întamplat și ieri, cånd trebuia să voteze alături de PNL și PSD, dar a votat cu PD-L și UDMR. Explicația pentru votul său merită toată atenția: „De dimineață mi-am pus în cap un singur lucru pe ziua de azi: «Nu», pentru că mi se pare o forțare fără seamăn, această piesă jucându-se deja. (…) Sculându-mă de dimineață cu «Nu» în cap, când s-a votat ordinea de zi, din greșeală am votat împotrivă“, a explicat actorul, extrem de iritat că a dat cu båta-n baltă tocmai atunci cånd partidul avea nevoie de votul lui. Probabil Diaconu și-a adus aminte că liberalii i-au acordat chiar o dispensă de vechime pentru a putea ajunge vicepreședinte, iar el nu e capabil să se concentreze pentru un vot banal privind ordinea de zi. Mult mai ușor era cu siguranță pe scenă sau la filmări, unde chiar dacă mai uita o replică, putea ușor să improvizeze. Cu votul și cu politica e mai greu, semn că, în Romånia, politicienii pot să fie actori desăvårșiți în piața publică, în timp ce actorii eșuează ca niște saltimbanci pe scena politică.