România a sărbătorit ieri Ziua Internațională a Non-Violenței în Școli cu o bătaie pe cinste între două liceene din București. Imaginile difuzate de mai multe posturi de televiziune nu i-au tulburat prea tare pe șefii învățământului românesc. Ministrul Adomniței și-a continuat nestingherit turneul de promovare a pachetului de legi privind educația, iar subordonații săi au declarat fără chef că se va face o anchetă și se vor lua măsuri. Bătaia fetelor a fost punctul final al unei dispute pe net legate de frumusețea lor. Motivul, banal în esență, nu are nicio valoare. Nu este nici prima și, cu siguranță, nici ultima bătaie între elevi în școlile din România. Periodic, ne îngrozim la vederea unor imagini de o violență greu de imaginat pentru niște adolescenți. De fiecare dată ni se promit măsuri, programe și proiecte. Singurele măsuri luate sunt la nivelul bătăușilor, care plătesc fie cu scăderea notei la purtare, fie, în cel mai rău caz, cu exmatricularea.
Nimeni nu s-a gândit că violența asta are o cauză, netratată de nimeni până acum. Psihologii lipsesc aproape cu desăvârșire din școli, iar acolo unde sunt, țin adesea locul profesorilor care nu-și pot ține cursurile. Treptat-treptat, cei mai mulți dintre elevi se închină Zeului Violență, iar autoritățile și societatea în ansamblu tratează cu superficialitate această temă. Dacă în acest moment nu facem nimic, să nu ne întrebăm peste câțiva ani de ce românii sunt considerați jefuitorii și violatorii Europei și de ce a crescut peste noapte numărul tâlharilor și al bătăușilor.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
