-Acesti oameni sunt periculosi, sunt virusi care pot infesta dezvoltarea normala a Romaniei-

Personaj cu nume de roman interbelic, Ristea Priboi a intrat in lumina reflectoarelor inca de la inceputul legislaturii, cand aspira la sefia Comisiei parlamentare de control al activitatii SIE. Liberalul Radu F. Alexandru l-a detectat pe acest proaspat deputat acuzand trecutul sau glorios in plutonul Securitatii si declansand astfel un scandal care s-a soldat cu trimiterea lui Priboi in stand-by.

Departe de a fi o telenovela cu -sirop-, cazul Priboi a devenit insa un adevarat serial in mass-media datorita dezvaluirilor facute in valuri de liberali, in frunte cu senatorul Radu F. Alexandru. Recent, acesta a iesit pe piata cu probe – documente, hartii, dovezi – incercand sa urneasca mecanismul greoi al justitiei pentru a-l scoate din joc pe Priboi. Imobilismul Parchetului si dezinvoltura impricinatului l-au determinat pe senatorul PNL sa observe protectia la nivel inalt de care se bucura deputatul PSD.

Radu F. Alexandru nu este un vanator de securisti. El este insa un vanator de securisti -cu influenta-, care se pun de-a latul drumului pe care il are de parcurs Romania, dupa cum sustine. Radu F. Alexandru arata ca Priboi nu este decat unul dintre personajele aruncate afara, la lumina, de -vulcanii noroiosi- ai retelelor subterane derivate din fosta Securitate sau, si mai plastic, periscopul unui submarin periculos care circula in apele adanci ale societatii, influentand destinele Romaniei prin manevrarea politicienilor de frunte si nivelul de saracie al populatiei, prin coruptia economica.

– Domnule Radu F. Alexandru, ati devenit un fel de -justitiar- in cazul Priboi. Inca de la inceputul legislaturii ati reactionat pentru schimbarea acestuia din fruntea Comisiei SIE, iar acum ati iesit pe piata cu documente. Ce episod mai pregatiti in -serialul Priboi-?

– Mi-as permite, daca imi ingaduiti, o corectura de nuanta. Eu nu ma consider un justitiar si nu cred ca un parlamentar trebuie sa aspire la o asemenea calitate. Un parlamentar cred ca este dator sa semnaleze opiniei publice si institutiilor abilitate ale statului toate acele dificultati in functionarea normala a societatii, toate acele dificultati de aplicare corecta a legii. Acesta este motivul pentru care, inca de la sfarsitul anului trecut, am adus in atentia justitiei, a Parchetului, faptele savarsite inainte de 1989 de Ristea Priboi, fapte care intrau foarte clar sub incidenta legii. S-au alaturat demersurilor mele si actiuni dintre cele mai semnificative ale societatii civile, dar atat interventiile mele in plenul Senatului, cat si opiniile exprimate cu multa fermitate de societatea civila au ramas fara nici un ecou, fara nici un fel de raspuns din partea justitiei si a Parchetului general.

In urma cu putina vreme s-a consumat un eveniment care tine, dupa parerea mea, atat de tragic, cat si de grotesc. Doi oameni care s-au numarat printre manifestantii de pe strazile Brasovului, care in 1987 au avut forta si curajul – fireste, forta si curajul disperarii de a iesi in strada in timpul regimului Ceausescu -, l-au recunoscut si l-au acuzat pe Ristea Priboi de coordonarea si participarea la actiuni punitive extrem de dure. Asta este partea dramatica, partea tragica… Partea grotesca este ca Ristea Priboi a ajuns sa ii cheme in justitie pe acesti oameni, respingand toate declaratiile. Intamplarea a facut ca, la putina vreme dupa acest episod, sa fiu cautat de un coleg de breasla, de scriitorul Ion Gheorghe, unul dintre cei mai importanti poeti contemporani, care mi-a pus la dispozitie dosarul pe care l-a gasit in arhiva CNSAS.

– Deci aceasta a fost singura dumneavoastra sursa… Nu ati avut alte contacte la nivelul Securitatii care sa va vanda aceste informatii?

– Nu am avut nici un fel de alte contacte. Am vazut cu amuzament opinii privind faptul ca documentele pe care le-am prezentat opiniei publice ar fi fost rezultatul unor scurgeri din SIE. Fiecare document pe care l-am prezentat, fiecare pagina din dosar sunt marcate pe spate cu antetul institutiei in arhiva careia se afla, respectiv al CNSAS.

In acest dosar sunt doua documente care apartin locotenentului de securitate Ristea Priboi, doua documente care se incadreaza, dincolo de orice tagada, in normele prevazute de legea privind deconspirarea Securitatii ca politie politica, articolul 5, literele 1-5.

– Cum de nu s-a sesizat CNSAS inaintea dumneavoastra?

– Nu cunosc data la care CNSAS a intrat in posesia acestui dosar. Nu pot sa spun ca CNSAS, la data la care s-a pronuntat asupra declaratiilor facute de actualii parlamentari, era sau nu era in posesia acestui dosar. In momentul de fata insa nu mai exista nici un fel de indoiala ca, in postura de candidat la alegerile parlamentare, Ristea Priboi a completat in mod fals acea declaratie obligatorie in care ti se cere sa raspunzi prin DA sau NU – am facut sau nu am facut politie politica – declaratie olografa. Prin felul in care a completat-o, Ristea Priboi se face vinovat de uz de fals si fals in acte publice, infractiuni sanctionate in mod clar de Codul penal.

In conferinta de presa organizata in Senat, unde l-am avut alaturi pe obiectul dosarului de urmarire informativa, am cerut Parchetului General sa se autosesizeze si Ministerului Justitiei sa declanseze in procedura de urgenta ridicarea imunitatii parlamentare a lui Ristea Priboi pentru ca justitia sa isi poata face datoria. Spre surprinderea mea, am citit o declaratie in presa, a domnului Tanase Joita, procurorul general al Romaniei, care arata ca ei nu se pot sesiza la spusele oricui. Dincolo de faptul ca, lasand la o parte orice orgoliu, un parlamentar nu e -oricine-, cred ca orice cetatean care se adreseaza Parchetului indicand o infractiune ce intra sub incidenta Codului penal trebuie tratat cu toata receptivitatea.

De altfel, justitia a functionat cel putin surprinzator intr-un alt caz, al celui care s-a exprimat impotriva preluarii de catre guvern a sediului Bibliotecii Nationale, domnul Dan Erceanu. A fost ridicat ca ultimul borfas si bagat intr-o celula alaturi de borfasi adevarati… Exista deci o diferenta in viteza de reactie a Parchetului in functie de subiectul pe care il are de tratat.

– Ca urmare a acestei declaratii, considerati cazul Priboi inchis in justitie?

– Nu. Consider ca domnul Tanase Joita a avut un lapsus si a omis prevederile clare ale Codului de procedura penala, in care se vorbeste de conditiile in care organul de urmarire penala raspunde unei plangeri sau unei sesizari sau se autosesizeaza cand descopera asemenea infractiuni. Pentru a-l ajuta pe domnul Joita, vineri i-am trimis o sesizare in scris in care i-am indicat exact paginile din dosar si natura infractiunilor comise de Ristea Priboi.Vreau sa cred ca domnul Tanase Joita va proba responsabilitatea fireasca a unui om care ocupa o astfel de demnitate si isi va face cum se cuvine datoria.

– Ce veti face daca nu veti obtine totusi nici o reactie din partea autoritatilor?

– Eu nu pot sa cred ca autoritatile isi pot asuma inca o proba in lungul dosar al reprosurilor care se fac privind felul in care justitia functioneaza in Romania si al felului in care se dovedeste imixtiunea brutala si inadmisibila a politicului in justitie. Pentru ca, daca Parchetul General nu isi va face datoria, este limpede ca cel putin pana in prezent Ristea Priboi s-a bucurat de o protectie publica, declarata, a premierului Adrian Nastase care, cel putin pana acum, a ignorat toate probele.

– Domnule Radu F. Alexandru, cat de important este, de fapt, acest personaj, Ristea Priboi? Credeti ca are la mana persoane importante din conducerea -de partid si de stat- a Romaniei?

– Sa nu intram in zona extrem de tentanta, dar si extrem de riscanta, a speculatiilor. Este nepotrivit sa te lansezi cu teorii care stau foarte bine in picioare, dar pe care nu le poti proba. Intrebarea pe care mi-ati pus-o mi se pare insa extrem de importanta din alt punct de vedere. Ristea Priboi, prin felul in care puterea politica de astazi, partidul de guvernamant si justitia vor rezolva acest caz, poate fi o dovada fericita ca intr-adevar Romania este intr-o etapa noua, ca Praga nu este numai un moment de spectacol electoral, ci de regandire si de reasezare a puterii fata de lege si fata de toate obligatiile asumate. Poate insemna si faptul ca – dar nu vreau sa cred ca asta va fi – dincolo de toate declaratiile pe care le facem, continuam sa fim prizonierii unui trecut de care nu ne putem desparti din motive care cu siguranta trebuie elucidate.

Vreau sa reamintesc ca pana si in ultima vizita facuta de doamna Madeleine Albright, fostul secretar de stat american, s-a spus foarte clar ca problema fostilor securisti in structurile puterii este o problema peste care nu se poate trece si fata de care NATO nu accepta nici un fel de compromis. Ristea Priboi este in momentul de fata deja o chestiune simbolica, emblematica.

– Aveti cunostinta daca circula la nivelul relatiilor neoficiale dintre autoritatile romane si reprezentantii NATO o lista concreta cu numele acestor securisti indezirabili? Este Ristea Priboi pe o asemenea lista neagra?

– Stiu ca pe agenda tuturor intalnirilor si a tuturor discutiilor fie dintre oameni politici, fie dintre sefi de servicii secrete s-a pus aceasta problema. Eu nu am nici un element si nu pot sa afirm ca Ristea Priboi este pe o asemenea lista. Dar, in orice caz, este limpede, nu mai e un secret pentru nimeni din tara si nici pentru cei din afara tarii fiecare fila din ceea ce a fost cariera de lucrator in serviciul fostei Securitati a lui Ristea Priboi. Ma simt dator sa reamintesc ca in acest moment inca destul de confuz in acest caz am inregistrat cu satisfactie declaratia facuta la Timisoara de presedintele Ion Iliescu care a spus ca legea trebuie respectata si justitia trebuie sa isi faca datoria – referindu-se la acest subiect.

– Domnule senator, in toata aceasta perioada ati avut parte de vreo presiune, ati primit telefoane de amenintare sau s-a incercat contactarea dumneavoastra de Ristea Priboi sau de reprezentanti ai acestuia pentru a va determina sa opriti aceasta campanie?

– Nu am schimbat niciodata nici un cuvant cu Ristea Priboi. Am vazut doar o declaratie surprinzatoare pe care el a facut-o in presa si pe care o voi amenda in justitie – il voi chema pe Ristea Priboi intr-un proces de calomnie. Alte elemente pe care sa le pot invoca drept manifestari de presiuni sau incercari de intimidare nu pot sa invoc… Chiar accidentul de circulatie in care am fost implicat la sfarsitul anului trecut cand, plecand pe verde de la stop, o masina a intrat in plin in masina in care ma aflam, imediat dupa ce am deschis subiectul Ristea Priboi, chiar acest accident inclin sa cred ca a fost o pura coincidenta temporala. Prefer sa traiesc intr-o perspectiva de normalitate decat sa ma las prada gandurilor.

– A fost Ristea Priboi o -vedeta- a Securitatii in lumea oamenilor de cultura? Au fost scriitorii specialitatea lui?

– Nu pot sa spun asta, pentru ca ar insemna sa trec peste declaratiile celor doi martori de la Brasov, care nu au facut parte din breasla scriitorilor. Insa in cele doua note care se gasesc in dosarul lui Ion Gheorghe se face vorbire de colectivul redactional al revistei -Romania Literara-, la cativa dintre cei mai importanti scriitori romani – academicianul Fanus Neagu, Aurel Dragos Munteanu, regretatul poet Gheorghe Pitut, Ion Horea – toti consemnati ca fiind in atentia Directiei l de Securitate. Eu nu i-am cautat pe acesti oameni, nu i-am intrebat daca si-au vazut dosarele. Eu nu sunt nici un vanator de oameni, nici macar un vanator de Ristea Priboi dar, in masura in care mi s-au adus la cunostinta, in calitate de parlamentar, o serie de fapte si de documente, datoria mea era sa le tratez cu toata seriozitatea.

Sigur ca este greu de imaginat ca un om care lucra in structurile Securitatii in acest domeniu, artistic, cultural, a avut o singura victima si aceea s-a numit Ion Gheorghe. Dar pana in momentul de fata eu nu cunosc alte probe.

– Dumneavoastra sunteti si om de cultura. Credeti ca fiecare categorie profesionala trebuie sa faca acest tip de curatenie dandu-i in vileag pe fostii securisti care raspundeau de domeniul respectiv? Este asta o solutie-instant la blocajul CNSAS, care ar fi trebuit sa faca toata aceasta igienizare morala pana acum?

– Noi suntem la 13 ani de la evadarea din comunism si discutam azi despre lucruri care trebuiau rezolvate in primul moment al intrarii in libertate. Reamintesc ca Romania este ultima tara din fostele tari socialiste in care s-a aprobat nasterea unei institutii pe care o numim azi CNSAS. Acesta e azi, practic, blocat, paralizat. Ristea Priboi nu este un caz izolat, nu este un punct negru pe obrazul curat ca lacrima al societatii romanesti. Acest Ristea Priboi este periscopul unui submarin care circula liber in subsolul societatii romanesti, care este in continuare o forta cu un efect absolut nociv. Asta este motivul pentru care apar intr-o postura la care nu am aspirat niciodata si care nu are nici un fel de legatura cu vocatia mea.

– Tocmai de aceea va intreb daca este posibila demascarea fostilor securisti acum, dupa ce acestia au intrat in structurile politice, in lumea afacerilor avand pozitii si influenta foarte mare? Nu este o lupta cu morile de vant ceea ce faceti?

– Este o intrebare foarte grea. Va marturisesc ca nu cred ca avem dreptul sa repetam eroarea de a -vana lupii-. Dar pe mine ma intereseaza si iau pozitie impotriva unui om care se plaseaza clar de-a latul drumului pe care vrem sa il parcurgem. Din cand in cand acesti oameni ajung in public prin diverse activitati… Am auzit, de exemplu, despre seful serviciului de protectie interna din cadrul Ministerului Justitiei, un fost general de securitate… parca Ureche se numeste… Eu m-as opri insa aici pe aceasta tema. Fiecare dintre acesti oameni de care vorbim sunt ca niste papusari care au in mana o marioneta care actioneaza conditionat in buna parte de ei.

– Va referiti la factorii politici…

– Sigur ca da.

– Nu mi-ati raspuns insa la intrebare – daca fiecare ar trebui sa ii demaste pe securistii pe care ii cunoaste.

– Sa fiu foarte bine inteles: eu nu sunt un vanator de securisti. Pe mine nu m-a interesat Ristea Priboi ca fost ofiter de securitate, ci in masura in care s-a dovedit ca se face vinovat de politie politica. Ce mi se pare greu de inteles este acest intuneric in care oameni de tipul acesta se pastreaza. Sigur, e greu sa iesi in strada si sa spui ca ai facut politie politica… Dar ce ma deranjeaza e ca acesti oameni sunt in continuare la capatul unor sfori care se trag, conditioneaza destine, decizii, hotarari. Acesti oameni sunt periculosi, sunt virusi care pot infesta si bloca dezvoltarea normala a sistemului politic, economic, financiar din Romania. Ei trebuie izolati, pentru a nu mai influenta nimic.

– Considerati ca legea defineste bine -politia politica-?

– Mi se pare ca este satisfacator definita. Legea acopera fara nici un fel de omisiune si definirea politiei politice, si a agentului care a facut politie politica. A pasa CNSAS rolul de a se pronunta, asa cum a facut procurorul general, cand stie foarte bine ca de luni de zile conducerea CNSAS nu se mai intruneste pentru probleme curente, inseamna a incerca sa vari sub covor o problema de care nu vrei sa te apropii.

– Dumneavoastra ati colaborat cu Securitatea sau ati facut politie politica?

– Nu. Nu am colaborat cu Securitatea si nu am facut politie politica.

– Domnule Radu F. Alexandru, credeti ca scoaterea la lumina a fostilor securisti reprezinta o nevoie fundamentala a societatii romanesti, acum, la 13 ani de la revolutie ?

– Va reamintesc o declaratie mai veche, care este valabila si astazi, a fostului sef al SRI, Virgil Magureanu, care era acuzat de scurgeri din SRI. Domnul Magureanu a spus in fata parlamentului ca nu s-a scurs nici o informatie de la SRI si ca -daca am folosi informatiile pe care le avem de la SRI despre dumneavoastra, oamenii politici, parlamentarii, jumatate dintre dumneavoastra nu ati mai avea ce cauta in viata politica. -O formulare surprinzatoare din partea unui om care isi masura foarte bine cuvintele. Foarte multi dintre oamenii politici de astazi sunt vulnerabili la acest capitol, al relatiilor cu fosta Securitate, ca politie politica. Daca dupa 13 ani port in mine o schija care imi afecteaza functionarea normala a organismului ce fac? Merg in continuare cu aceasta infirmitate sau scot glontul si incerc sa insanatosesc organismul? Romania poarta in continuare schije ale vechiului regim prin oameni care se fac vinovati de politie politica, ceea ce a fost o forma de mutilare a sufletelor si a vietii oamenilor. Nu este vorba de o vendeta aici, ci de lucruri mult mai grave.

– Dar chiar si privit ca un gest de legitima moralitate, credeti ca cetatenii obisnuiti ai acestei tari, rapusi de saracia cvasigenerala, sunt preocupati acum de aceasta tema?

– Toate analizele care se fac asupra Romaniei evidentiaza ponderea economiei subterane, cota cu totul inadmisibila a coruptiei. Tot ceea ce tine de economia subterana, marea coruptie, nu este strain de acesti oameni care au facut politie politica. Nu o data s-au facut referiri la retelele fostilor ofiteri de securitate care au devenit peste noapte prosperi oameni de afaceri. Acestia si-au pus amprenta pe viata pe care o ducem si au o vinovatie clara pentru viata de mizerie pe care o ducem. Daca ne gandim numai la BANCOREX, cine l-a condus, ce grad au avut in masura in care au lucrat sub acoperire, care a fost reteaua, cine a primit creditele, cati dintre ei au fost oameni cu epoleti si ce costuri au trebuit sa plateasca pentru asta oamenii aia care azi nu au paine, ne-am da seama ca cei care spun azi -Lasa-ma cu asta, da-mi sa mananc!- ar intelege ca painea care le lipseste de pe masa este dramuita si dijmuita de ei. La fel si cu Banca Internationala a Religiilor, condusa de un fost colonel de securitate… Pavalache, un obscur consilier guvernamental care cerea o mita de patru milioane de dolari, era perceput pe date concrete ca purtator de cuvant al unui lant de oameni. Totul e o retea… ca niste vulcani noroiosi care arunca din cand in cand la suprafata cate un personaj sau altul… Eu cred ca chiar omul acesta necajit, pentru care hrana si intretinerea sunt o problema, trebuie sa ajunga sa inteleaga ca viata pe care o duce – in sensul cel mai material – nu este straina de acest subiect, de oamenii care au facut politie politica si care au schimbat imediat uniforma cu un costum de casa de moda.