Anticipatele, o sabie cu mai multe taisuri

Daca Adrian Nastase raceste, tot PSD stranuta, mai putin unii senatori melancolici care tusesc numai la consultul pe care il fac frecvent la Cotroceni. In aceeasi maniera s-a propagat in partid si halucinanta idee, cel putin asa parea la inceput, a organizarii unor alegeri anticipate din vrerea expresa a lui Adrian Nastase. Dupa ce Serban Mihailescu a testat mai intai piata chiar cu ocazia unui interviu acordat ziarului -Curentul-, Adrian Nastase a pus ideea in sine si mai puternic la lucru. Daca aruncata de Mihailescu pe piata, ideea a facut turul politicii numai pentru o zi, spusa de presedintele PSD ea a inceput sa dea de gandit tuturor. Unii au apreciat ca e vorba despre un balon de sapun, altii ca e un rau necesar, insa, dincolo de opinii sau speculatii, in Kiseleff pare ca se cauta -justificari- pentru un astfel de demers. Viorel Hrebenciuc foloseste anticipatele pentru a da frisoane teritoriului rau-platnic al PSD, alti lideri ai partidului mentioneaza ideea ori de cate ori au ceva de negociat cu UDMR si, in fine, Adrian Nastase repeta jocul intr-o emisiune tv, desi stie, la fel ca si ceilalti, ca, cel putin din punct de vedere legal, o asemenea decizie este strans legata de ceea ce va dori seful statului. Or, Ion Iliescu a spus clar ca nu doreste anticipate. Practic, singura posibilitate ca romanii sa mearga mai devreme la urne ar presupune o ruptura dura si definitiva intre presedintele tarii si Parlamentul, care este, ce-i drept, controlat in acest moment de premier. Finalul unui asemenea meci ar putea fi insa devastator pentru diriguitorii ambelor tabere.

Dupa NATO, potopul manevrelor

PSD a intrat, fara indoiala, pe panta descendenta a sondajelor. Din acest unghi de vedere, aprecierile lui Viorel Hrebenciuc, conform carora, daca aceasta panta se mentine, partidul are nevoie de anticipate, sunt perfect justificate. Acesta stie ca o iarna poate fi devastatoare pentru imagine, daramite doua. Povestea cu o posibila intrare in -incapacitate de plata-, venita tocmai de la artizanul bunastarii financiare a PSD, pare a fi adevaratul balon de sapun.

Mai mult, dupa integrarea in NATO, partidul condus de Adrian Nastase nu ar mai putea gasi pana in 2004 un carlig la fel de ascutit pentru electorat ca momentul Praga, intrucat actuala crestere economica nu permite prea multe actiuni de tip -cornul si laptele-. In tot acest timp, ideea ca presedintele Iliescu ar dori sa-si faca un nou partid, pentru ca fostul sau discipol nu-i rezerva decat un viitor onorific in politica, a facut si ea destule valuri in Kiseleff. Si din aceasta perspectiva, alegerile anticipate ar putea fi dorite de cei care ar vrea sa-l prinda descoperit pe actualul sef al statului. Probabil ca acesta este si motivul pentru care Iliescu a spus foarte ferm ca nu doreste alegeri in 2003.

Putine chichite constitutionale

Drumul de la ceea ce si-ar putea dori Adrian Nastase & Co. pana la reusita este totusi prea lung. Premierul ar avea nevoie, pentru a forta alegeri anticipate, de o remaniere, despre care de altfel se vorbeste. Aceasta ar trebui sa genereze, ulterior prin aportul Parlamentului, o criza guvernamentala. Conform articolului 89 din Constitutie, daca noii ministri sunt respinsi de cele doua Camere de doua ori, in termen de 60 de zile presedintele poate dizolva Legislativul si demara procedura organizarii alegerilor anticipate. Problema este ca Legea fundamentala nu-l obliga pe seful statului sa faca acest demers, ci ii da numai posibilitatea. Dar Ion Iliescu nu vrea alegeri anticipate. Poate PSD sa spuna ca nu mai vrea sa guverneze ? Fireste ca o asemenea declaratie ar da foarte prost in fata electoratului, care l-ar putea trimite pe Nastase in opozitie, daca asta isi doreste. Ceea ce poate face PSD in asemenea situatie este sa se prevaleze de articolul 95 din Constitutie si sa intoarca Parlamentul impotriva presedintelui. Cu o majoritate de numai 50 plus unu din totalul parlamentarilor, Nastase ar putea obtine suspendarea presedintelui din functie si numirea unui interimar care sa pregateasca in termen de 30 de zile un referendum pentru demiterea sefului statului. De mentionat ca seful PSD ar putea obtine un vot favorabil in colaborare cu UDMR chiar si fara nostalgicii din Senat.

Iluzia unei confruntari Iliescu-PSD

Pana aici scenariul pare realizabil, insa faza finala, in care romanii ar trebui sa decida ca Ion Iliescu nu trebuie lasat sa-si termine mandatul, e greu de imaginat ca transandu-se in favoarea actualei conduceri a PSD. Ion Iliescu este inca bine infipt in sondaje, iar intr-o campanie in care priza sa la public este mult mai eficienta decat a oricarui lider din Kiseleff cota sa ar putea sa creasca si mai mult. Pozand in victima coruptilor din partidul pe care l-a creat, actualul sef al statului ar avea un ultim moment de glorie inaintea plecarii sale din Cotroceni. Nu trebuie uitat nici faptul ca cel care ar urma sa asigure interimatul la Presedintie, conform normelor constitutionale, ar fi insusi cotrocenistul Nicolae Vacaroiu.

Argumentele de imagine

Pe de alta parte o posibila strategie de erodare a imaginii lui Ion Iliescu intr-o asemenea lupta extrema, presupunand prin absurd ca Nastase a vorbit serios despre anticipate, ar putea fi construita pe cateva argumente simple. Romania va avea din 2003 o Constitutie noua. Intrarea in Alianta Nord-Atlantica cere si ea un nou tip de politca, mai ales ca legile privind reformarea clasei politice vor fi fost si ele adoptate. In aceste conditii necesitatea unor alegeri anticipate care sa si postuleze schimbarea la fata a oranduirii politice capata sens. Cine se opune unui asemenea demers -pur-, -dezinteresat-, si -necesar- ? Ion Iliescu, cel care reprezinta trecutul, cel care este un simbol al politicii de dinaintea momentului Praga, al tranzitiei politice si chiar un etalon al comunistilor de treaba de dupa 1989. Asadar Ion Iliescu trebuie trimis la culcare pentru ca era sa a trecut. Ramane insa, asa cum am aratat o singura problema, eficienta unei campanii dure, de 30 de zile, cu astfel de argumente, in contrapondere cu priza lui Iliescu la public.

Opozitia fara fundatie

Pentru partidele din opozitie, chiar daca din orgoliu, reprezentantii lor nu recunosc, alegerile anticipate ar fi un adevarat dezastru. Alternativa social-democrata la PSD, respectiv PD se zbate cu sanse minime de reusita sa-si depaseasca, pana in 2004, conditia de partid mijlociu. Aceasta zbatere are loc in contextul in care ideea coagularii fortelor social democrate, cu alte cuvinte absortia PD de catre PSD se propaga -cu bata- in teritoriu prin racolarea oamenilor din administratie. La fatada PSD spune insa ca nu va accepta sa faca parteneriat cu cei pentru care guvernarea nu reprezinta nimic altceva decat – a merge la furat-. Acelasi lucru il spun si liderii din Modrogan. Despre PNL insa Nastase are numai cuvinte bune. Astfel, atragandu-i pe liberali de partea sa, premierul si-ar putea asigura, in eventualitatea unui scor mai mic decat cel asteptat in alegeri anticipate, un partener alternativ la UDMR. Celelalte forte de dreapta, daca mai exista, n-ar mai apuca nici macar sa scoata capul in conditiile in care abia acum se pregatesc sa reapara pe scena pentru 2004.

Singurii avantajati sunt peremistii care cresc din nou in sondaje. De altfel aceasta ascensiune a extremismului ar putea fi inca un argument pe care PSD l-ar putea aduce in favoarea alegerilor anticipate.