Răspunsul este simplu. Nu ar fi câștigat toate primăriile din București la ultimele alegeri locale , majoritatea în Consiliul General și nu și-ar fi dus la îndeplinire planul mult dorit de a pune mâna pe Capitală. Încercând să răspundem la aceeași întrebare putem afirma că fără Nuți, USL avea poate nenorocul să piardă Primăria Capitalei, având în vedere că Oprescu nu era un candidat imposibil de învins. Dar, cu ajutorul neprețuit al lui Nuți, steagul roșu flutură mândru deasupra Bucureștiului, motiv de mândrie peste Iliescu &co., care și-au văzut împlinit un vis mai vechi. Fără Nuți, poate PDL-ul ar fi avut o serie de candidați cu șanse reale de a câștiga măcar un sector iar „Măscă-pliciul” nu ar mai fi declarat la final de bătălie dusă cu jobenul pe ceafă și tomberonul în mână că se bucură pentru cele circa 15% procente obținute pe care nici măcar nu le spera. Poate electoratul de dreapta ar fi fost mai puțin dezamăgit de toate cele întâmplate și USL nu și-ar fi făcut de cap pe bani publici de acum înainte pe următorii patru ani pentru incompetența conducerii PDL București. Iată doar câteva răspunsuri la întrebarea: „Ce s-ar fi făcut USL fără Elena Udrea?”. Aceasta din urmă a postat ieri pe blog, probabil plictisită de statul pe margine, un material în care își aduce singură osanale pentru meritele din fruntea Ministerului Dezvoltării Regionale și Turismului (MDRT). Acolo unde a făcut o treabă minunată iar răii de la USL au tot criticat-o, dar acum se lăfăie în realizările ei prin resorturi turistice de cinci stele. „Mă întreb ce s-ar fi făcut USL fără mine? Ar fi avut ei oare unde să meargă în Delta Dunării și să-și aranjeze împărțeala colegiilor parlamentare, între două tururi de piscină? Mai ales că spa-ul lui Vântu din Delta este închis. Îmi pare destul de amuzant faptul că liderii Puterii s-au decis să meargă tocmai la complexul „Puflene resort”, care a fost realizat cu fonduri europene gestionate de Ministerul Dezvoltării Regionale și Turismului în mandatul meu. Sper că Victor Ponta și Crin Antonescu se bucură de tot confortul turismului în România și că vor alege și pe viitor destinații interne, lăsând Dubaiul și Italia în detrimentul Deltei Dunării”, a încercat Nuți să fie spirituală pe propria fițuică virtuală.
Zestre de Pleșcoi
Numai că acele „piscine” de care vorbește aceasta nu sunt făcute pe banii ei aduși de la „Trezoreria Buzăului”, din moștenirea de familie , ci sunt fonduri europene puse la dispoziție prin MDRT , la care ar fi putut avea acces oricine care avea un proiect eligibil. Este ca și cum Udrea vorbește despre faptul că însăși existența acestui complex depinde numai de persoana ei, nu de o instituție a statului român pe care ea trebuia să o servească în primul rând pentru interesul cetățeanului. Astfel de „abordări pleșcoiste” ale acestui subiect denotă infatuare și lipsa de respect față de rolul pe care un funcționar al statului român, fie el și înalt demnitar, îl are față comunității care l-a ales. Aici nu mai este vorba de răfuieli politice între „găștile” stângii și ale dreptei, ci de banul public izvorât din sursa europeană care nu ar trebui pus într-o logică a mercantilismului politic. Acolo unde persoana X a făcut mai mult decât persoana Y și acum individul X merită să îi fie ridicată o statuie pentru că și-a făcut datoria. Tocmai acest tip de politicianism și populism individual prin care un politician se laudă cu realizările sale în afara campaniei electorale stârnesc lehamitea societății românești, sătulă de acest tip clasic de politician arivist, un neica nimeni de moment cu pretenții de nemuritor. Poate prin acele drumuri construite spre complexul Puflene din Deltă, Elena Udrea dorește să fie trecută în analele istoriei lângă Anghel Saligny, cel care în urmă cu mai bine de un secol construia podul de peste Dunăre de la Cernavodă care rezistă până în ziua de azi. Sau poate lângă Apolodor din Damasc. Oare și potecile bătătorite doamnei Udrea din Delta vor fi la fel de durabile sau vor eșua la fel de repede precum a sa carieră politică?
Nicolae Bucur
