Comunistii si-au luat Moldova inapoi

Revelionul 2001 a reprezentat un moment de cotitura in relatia dintre Bucuresti si Chisinau. Urmand exemplul omologului sau rus, Boris Eltin, presedintele moldovean Petru Lucinschi s-a decis sa sarbatoreasca Anul Nou demisionand din functie. Hotararea sa a deschis calea ascensiunii politice a comunistilor, cu atat mai mult cu cat anuntul lui Lucinschi a survenit pe fondul unei situatii economice la limita dezastrului, motiv de nostalgii pentru o mare parte din electoratul a carui principala grija era traiul de pe o zi pe alta. Intr-adevar, dupa ce Partidul Comunist a obtinut majoritatea parlamentara, la 25 februarie, completarea garniturii de conducere cu un presedinte provenit din aceeasi zona a spectrului politic, respectiv Vladimir Voronin, a fost o simpla formalitate. Alegerea lui Voronin a marcat debutul unei serii consistente de sicane diplomatice lansate dinspre Chisinau in directia Bucurestiului.

Moldova se intoarce cu fata catre Rasarit

Inca de la debutul mandatului sau, Voronin si-a recunoscut deschis inclinatiile rusofile si reticenta fata de Romania, declarand ca -nu trebuie sa ne cautam fericirea in alta parte, daca avem posibilitatea sa ne rezolvam problemele in cadrul CSI-. Pe de alta parte, administratia de la Chisinau nu a ignorat avantajele includerii Republicii Moldova in Pactul de Stabilitate, Voronin declarand aderarea tarii sale la structurile europene drept prioritate a politicii externe. Totusi, ecourile acestui demers al Chisinaului nu au aparut, insa, pana acum. In schimb, presedintele moldovean si-a cultivat asiduu relatiile cu presedintele rus Vladimir Putin. Activitatea sa in aceasta directie a culminat, in noiembrie, cu semnarea Tratatului de baza cu Rusia, document prin care Moscova este instituita drept unic garant in solutionarea conflictului transnistrean, refuzandu-se, implicit, implicarea fortelor europene in conflictul respectiv.

Declaratiile ministrului Morei au incendiat Podul de peste Prut

Administratia de la Chisinau si-a incalcat, in repetate randuri, angajamentul initial de a cultiva o relatie benefica cu Romania, sicanele diplomatice repetate culminand, la inceputul lunii octombrie, cu declaratia ministrului de interne moldovean, Ioan Morei, care, in fata Curtii Europene de la Strasbourg, a acuzat Bucurestiul de amestec in treburile interne ale Republicii Moldova si de expansionism. De data aceasta, guvernantii de la Bucuresti au renuntat la calmul diplomatic, reactionand prompt. Premierul Nastase si-a contramandat vizita la Chisinau, care fusese programata pentru sfarsitul aceleiasi luni. Gestul lui Nastase a fost repetat si de alti membri ai Cabinetului care aveau trecute in agenda vizite in Republica Moldova pentru viitorul apropiat, cum ar fi ministrul culturii, Razvan Theodorescu, si cel al dezvoltarii si prognozei, Leonard Cazan. In loc de a incerca sa aplaneze scandalul diplomatic pe care il crease, Morei a optat pentru varianta de a pune paie pe foc, sustinand ca afirmatiile sale primisera girul conducerii de la Chisinau.

Parlamentul de la Chisinau a adoptat legi antiromanesti pe banda rulanta

Oficialii comunisti de la Chisinau s-au aflat, de altfel, si la originea unor masuri legislative care au avut darul de a compromite relatia cu Bucurestiul. La mijlocul lunii iulie, Parlamentul moldovean a votat in unanimitate Legea minoritatilor nationale, al carei prim articol defineste majoritatea populatiei ca apartinand natiunii moldovenesti, in timp ce romanii sunt incadrati in randul etniilor minoritare. Mai mult, actul normativ in cauza confera limbii ruse caracter de limba oficiala in stat si instituie obligativitatea studierii in toate institutiile de invatamant a unor materii precum Istoria Moldovei sau Limba si literatura moldoveneasca. De data aceasta, reactia politicienilor romani la adresa evenimentului legislativ in cauza a fost ceva mai rezervata. Premierul Nastase s-a limitat la a declara ca -noi nu vom folosi traducator din romana in moldoveneasca-, ingropand insa subiectul in acest stadiu.

Non-combatul autoritatilor de la Bucuresti a sters si ultimele rezerve ale comunistilor de la Chisinau. In octombrie, presedintele Voronin a cerut conducerii radioului si televiziunii moldovenesti sa nu mai accepte ca pe post limba vorbita in Moldova sa fie denumita -romana-. -De ce la Teleradio nu inceteaza retorica in privinta faptului ca limba noastra moldoveneasca este de fapt romana?-, s-a intrebat retoric, intr-un grai romanesc impecabil, de altfel, seful de stat de la Chisinau.

Mitropolia Moldovei, mar al discordiei

Procesul intentat de Mitropolia Basarabiei statului moldovenesc, ajuns pe rolul CEDO, a fost un alt motiv de discordie intre Bucuresti si Chisinau. Principalul cap de acuzare se referea la refuzul autoritatilor de la Chisinau de a recunoaste structura ecleziastica in cauza. Presedintele Voronin s-a simtit -obligat- sa intervina in disputa si, in consecinta, a trimis, la 21 septembrie, o scrisoare Curtii, in care sustine ca este vorba de un conflict care -are la baza motive politice si nu religioase- si ca -soarta Bisericii Ortodoxe din Moldova s-a hotarat la Bucuresti-. Si de data aceasta, pozitia adoptata de autoritatile romane s-a rezumat la declaratii anemice, pline de rezerve diplomatice.

Bucurestiul iarta

Sfidarile continue ale Chisinaului au fost sterse cu buretele la Bucuresti la sfarsitul anului 2001, cand, probabil animat de spiritul sarbatorilor de iarna, presedintele Iliescu aprecia drept -privilegiate- relatiile dintre Romania si Republica Moldova. Intr-un mesaj deosebit de calduros, presedintele roman i-a multumit omologului sau moldovean pentru felicitarile transmise cu ocazia Zilei Nationale a Romaniei, exprimandu-si speranta ca -vom gasi si mijloacele necesare pentru a fundamenta relatiile noastre bilaterale pe o baza mai trainica-.