Întâlnirea cu Fred de Graaf, președintele Senatului olandez i-a oferit lui Crin Antonescu ocazia de a uimi, încă odată, o lume întreagă cu vastele lui cunoștințe de engleză. O engleză pe care, cu inconfundabila lui dicție și imensul său lui bagaj lexical o transformă în cea mai curată limbă „căcăreză”. Bineînțeles că nimeni nu a uitat cum, astă vară, pe vremea când era „chiriaș” interimar la Palatul Cotroceni, paiața repetentă i-a lăsat cu gura căscată pe reprezentanții FMI, CE și BM, cărora le-a explicat gângav că „Mai fărst steitmănt iz zis păliticăl craisis don't influănce, ăăă… don't influănce, ză negosienșăns. Ză gavărmănt haz a program, politicăl progam, haz ingheigemănts, haz vision and political craizis who I hope it ends zis mons.”. După care i-a băgat definitiv în ceață încercând să le explice înalților oficiali europeni că Florin Georgescu este „ză mazăr and să fazăr of… ăăă… hă, hă, hă!”. Din păcate, ridicolul nu ucide, întradevăr, pe nimeni. Iar stupizii noștri politruci nu pierd nici o ocazie de a confirma proverbul care spune că „prostul dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul”. Așa că nici Crin Antonescu nu ratat o nouă ocazie de a se face de râs. Ocazie care i s-a ivit ieri, când s-a întâlnit oficial, în calitatea sa președinte al Senatului României, cu Fred de Graaf, președintele Senatului olandez. La Palatul Parlamentului, în drum spre sala unde urma să aibă loc întrunirea, Crin s-a simțit obligat să-i facă oarece „conversație” înaltului oaspete. De fapt, în acest caz, a-i face „conversație” este doar o exagerare politicoasă. ?ê?£i asta pentru că, la tot ceea ce spunea oficialul olandez, „al nostru” nu a fost în stare decât să clatine aprobator din căpățână, și să strecoare, plin de aplomb: „Yes”, „Yes, of course”, punctat cu melodramaticul „Oh! Yes”. Apoi, la un moment dat, el s-a lăsat dus de „limbariță” și, dracu știe de ce, a mai zis și că „It's very hot!”. Gurile rele spun că, de fapt, a încercat să-i comunice înaltului oaspete că acolo, în „Casa” construită de Ceaușescu, este foarte cald. Dar Paiața repetentă a atins culmea ipocriziei câteva clipe mai târziu, când ambii oficiali au trecut pe lângă un grup de jurnaliști români și, fără ca cineva să-l fi întrebat ceva, el i-a spus omologului său olandez: „My best friends”. Adică, zis pe limba lui Eminescu „Prietenii mei cei mai buni”. ?ê?£tii ceva, meștere? Hai sictir! Cu numai o zi în urmă, la ședința Delegației Permanente a PNL, te-ai zborșit la jurnaliștii pe care i-a ocărât numindu-i „nesimțiți”.
Toată „paiața” pe limba ei piere
Nimeni nu a reușit să explice de ce preferă politicienii noștri să se facă de râs „vorbind” limbi străine, fie ele de circulație internațională, la care se pricep la fel de bine ca la descifrarea anticelor hieroglife egiptene. Foarte puțină lume mai știe acum, că Nicolae Ceaușescu era un foarte bun vorbitor de limba rusă. Cu toate acestea, el nu a vorbit rusește la nici una dintre întâlnirile lui oficiale cu marile căpetenii sovietice. ?ê?£i asta dintr-un motiv foarte simplu: cutumele diplomatice spun că, la întâlnirile oficiale de nivel înalt, fiecare participant trebuie să vorbească limba lui națională, comunicarea făcându-se prin intermediul unui translator. Măcar atâta lucru ar trebui să fi învățat și Crin. ?ê?£i nu numai el.
Vasile Surcel
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
