Acasă Politic Dan Ioan Popescu anunta ca nu mai inchide mine si nu mai...

Dan Ioan Popescu anunta ca nu mai inchide mine si nu mai disponibilizeaza mineri

DISTRIBUIȚI

Ministrul industriei si resurselor, Dan Ioan Popescu, l-a insotit recent pe premierul Adrian Nastase intr-o vizita oficiala in Italia, tara a carui mediu de afaceri ii este foarte familiar si de la care Romania asteapta o colaborare mai ferma din perspectiva interesului investitorilor italieni pentru pietele romanesti. In acest context, Dan Ioan Popescu ne-a acordat un interviu, abordand atat probleme legate strict de relatia cu Italia, dar si situatia din diferite domenii industriale. Ministrul a afirmat ca viziunea asupra mineritului, de pilda, pe care va incerca sa o promoveze in urmatorii patru ani, nu cuprinde noi inchideri de mine si, mai mult, nu are in vedere noi disponibilizari. – Care sunt principalele surse de finantare pentru Unitatea nr. 2 de la Cernavoda? – Intreg proiectul pentru Unitatea 2 Cernavoda presupune o investitie intre 700-750 milioane de dolari, dintre care aproximativ 100 de milioane inseamna incarcatura de apa grea. 600 de milioane vor fi acoperite din urmatoarele surse: un credit furnizor din partea canadiana, un credit din partea firmei Ansaldo, cu acoperire SACE, si un fond in cadrul Euroatom (Agentia Europeana pentru Energie Atomica), care poate ajunge la 120-150 de milioane, la care se adauga finantarea interna. Speram ca la capitolul finantare interna sa putem atrage si alte surse din Germania, Spania etc., in functie de furnitura de care vom avea nevoie pentru a o putea monta la Unitatea 2 Cernavoda. – Problema sprijinului financiar din partea statului italian a capatat o nota mai concreta sau a ramas la nivel teoretic? – Urmeaza ca, pana la sfarsitul lunii, probabil, sa semnam contractul comercial cu Ansaldo. In baza acestuia se vor face demersurile necesare in cadrul sistemului bancar, deci Medio Credito Centrale, pentru finantare. Dupa aceea urmeaza interventia la SACE, pentru a obtine garantia de care este nevoie. Atat domnul prim-ministru, cat si eu am discutat cu directorul general SACE, care si-a declarat totala disponibilitate pentru a sprijini acest proiect. Noi speram ca intregul aranjament financiar sa fie finalizat pana in septembrie-octombrie, iar pana atunci, in mod normal, se vor folosi alte fonduri. – Care este strategia actualului Guvern in domeniul industriei metalurgice, cunoscut fiind faptul ca, in proportie de 90%, marii producatori de otel se afla in proprietatea statului? – Noi am realizat o strategie privind siderurgia, un plan de restructurare, care nu porneste de la forma de proprietate, ci de la necesarul pietei interne, pietei europene si de la tendintele pe plan mondial. Am gandit o anumita restructurare pentru fiecare unitate in parte, inclusiv pentru SIDEX, Resita, Calarasi, Hunedoara s.a.m.d. Deci, obiectivul nostru este de privatizare, dar, in cadrul acesteia, noi includem si restructurarea si rentabilizarea. Am sa va dau un exemplu: se discuta acum despre Resita. In contractul de privatizare ar fi trebuit puse doua clauze fundamentale: o investitie de circa 60 milioane de dolari, pentru a se termina etapa a doua si a treia din lucrarile de modernizare, si atingerea unei capacitati de 400.000-450.000 de tone pe an. Fara aceasta capacitate, cred ca Resita nu va fi functionala, nu va fi rentabila, ceea ce conduce la mari dificultati si pentru angajati, si pentru investitor. – In aceste conditii, cat sperati sa obtineti prin procesul de privatizare? – Eu raman la ideea ca nu pretul de vanzare este important, ci investitiile care sunt fundamentale. – Ati afirmat recent ca, in scurt timp, va fi finalizata strategia industriei de aparare. Care sunt principalele directii de actiune? – Intr-adevar, am finalizat analiza industriei de aparare. Ati vazut ca ministerul a preluat inca sase unitati care erau in coordonarea APAPS. Noi vrem sa analizam, in primul rand, necesitatile de productie pentru Ministerul Apararii Nationale, dar aceste necesitati au in vedere, in special, perioada 2001-2004. Mergem pe ideea de mentinere pentru industria de aparare numai a capacitatilor strict necesare. In rest, vom aplica solutia externalizarii si privatizarii. Programele de reconversie, in opinia noastra, inseamna programe, care sa permita productia si utilizarea fortei de munca, a capacitatilor pe care le avem, dar pentru productii cu caracter civil, uzual. – Stiu ca aveti foarte multe relatii cu oameni publici si de afaceri din Italia. In ce fel le-ati fructificat sau le puteti fructifica in interesul industriei romanesti? – Pot sa spun ca am multe relatii foarte bune, politice si personale, si mai putin de afaceri. – In mediul de afaceri… – In ce priveste mediul de afaceri, pot sa spun ca am cativa prieteni in adevaratul sens al cuvantului, cunostinte care sunt oameni de afaceri, producatori in diverse domenii. De exemplu, il cunosc pe domnul Fumagali, care este unul dintre cei mai mari producatori de aparatura electrocasnica, am multe cunostinte in domeniul produselor chimice si in domeniul industriei textile. Toti acesti oameni de afaceri, pana acum, din pacate, nici macar nu au vizitat Romania. Cu toate ca in prezent au venit numeroase investitii pentru industria lemnului si industria textila, din Italia, eu cred ca pe piata romaneasca mai este inca foarte mult loc pentru investitori seriosi. Pana acum, cel putin in ultimii patru ani, n-au fost multi investitori interesati de piata romaneasca, in special datorita fragilitatii si inconsecventei legislative si politice. In opinia mea, dansii vor manifesta interes pentru Romania intr-un viitor apropiat si vor fi prezenti, sper, cat mai curand pe piata romaneasca. Sper sa vina cu investitii serioase, in domenii care ne intereseaza, inclusiv in electrocasnice, si sper ca acele produse sa fie competitive si pentru alte piete. – Inca din primele declaratii ca ministru al industriei ati evidentiat necesitatea eficientizarii sectorului minier romanesc. Cum veti reduce pierderile din acest sector? In decurs de zece ani, pierderile si subventiile din sectorul minier au totalizat patru miliarde de dolari. – Nu este vorba de pierderi in sector. Eu vreau sa remarc cu deosebita satisfactie sprijinul pe care l-am primit de la sindicate si de la directorii din minerit. Consider ca am trecut iarna multumita unui management in care rolul industriei miniere a fost semnificativ. Am avut o crestere de productivitate intre 13-15% pe aceste luni, la carbune. Minerii din Valea Jiului au lucrat doua sambete pe luna. A fost o solutie de criza, care ne-a ajutat sa depasim probleme deosebit de grele. – Cum ati proiectat modernizarea mineritului? – In ceea ce priveste restructurarea mineritului, am plecat de la necesarul de carbune pentru industria energetica. Pentru perspectiva anului 2001-2005, Romania va avea nevoie de o productie de pana la 30 milioane tone de lignit si trei milioane si jumatate de huila. Acesta e strictul necesar al industriei energetice, plecand de la un anumit procent de crestere, pe care noi l-am prevazut in strategie. In toata zona lignitului nu mai avem subventii, iar ministerul impreuna cu directorul general si cu sindicatele din zona huilei au inceput sa redacteze un plan de restructurare care sa permita reducerea subventiei in favoarea investitiilor. Investitiile in zona mineritului vor avea drept efect cresterea productivitatii si imbunatatirea in mod substantial a conditiilor de lucru ale minerilor. – Nu mai aveti deloc in plan inchideri de mine sau reorientarea profesionala? – Foarte putin. De exemplu, pentru perioada 2004-2005, reducerea de personal, in opinia noastra, va fi de 10%, deci, pur si simplu, o reducere naturala, iesirile la pensie s.a.m.d. Nu cred ca este nevoie, pentru ca vom face externalizari unde este cazul, dar in sectorul productiv nu facem reduceri de personal. – Dar, pentru viitorul indepartat, mineritul nu pare sa fie totusi de perspectiva? – Ramane sa studiem foarte bine acest lucru. Vedeti, in fluctuatiile care exista in zona hidrocarburilor si a petrolului (la noi a fost si in zona hidro, datorita greselilor facute la un moment dat), carbunele a fost elementul stabil. Cred ca, cel putin pe termen mediu, Romania are nevoie de industria miniera, iar energetica romaneasca are nevoie de carbunele romanesc. Important e, insa, sa obtinem carbunele la un pret competitiv. Atat timp cat obtinem carbunele in jur de 7-71/2 $/Gigacalorie, cum se calculeaza la ora actuala el, va fi extrem de competitiv. Ne gandim chiar la crearea de complexe energetice, printr-o unificare intre o unitate producatoare de energie si una-doua mine, care sa deserveasca acea centrala, dar numai plecand de la eficienta reala. – Totusi, este o opinie generala, ca ne costa mai mult sa tinem minele, decat sa le inchidem. Cat e adevarat din aceasta chestiune? – Nu este adevarat. Am sa va dau si un exemplu. Subventia in anul 2000 in Germania este de aproximativ 169 DM/tona, in timp ce la noi este de numai 8,94 DM/tona, deci de 18,9 ori mai mica. Daca luam in calcul cat ne costa carbunele, cat ar costa transportul, cat ar costa 30 milioane de tone, care sa fie transportate din afara in interiorul tarii, pretul ar fi mult mai mare. Noi trebuie sa regandim tot sistemul energetic, iar aceasta micsorare a dependentei fata de sectorul minier sa se faca prin cresterea productiei de energie in sectorul hidro, nuclear si nu prin inchiderea fortata de mine.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.