„Dark horse” Corlățean, ți-a trebuit un an?

Atlantistul convins Titus Corlățean, „the dark horse“ – așa cum îl alinta Viorel Hrebenciuc în telegramele WikiLeaks, a „spumegat“ ieri pe tema dezvăluirilor notelor diplomatice americane în care o parte dintre useliștii de acum ai lui Ponta și Antonescu sunt acuzați că ar fi filoruși. Nu știm dacă domnul Corlățean s-a simțit cu musca pe căciulă, cert este că „dezvăluirile“ sale despre implicarea unor lideri ai PDL împreună cu personaje de la Moscova în afacerile din domeniul energetic nu sunt o noutate pe care el o va da la iveală în premieră mondială. Corlățean a reluat, într-o conferință de presă, unele documente apărute în ziarul „Curentul“ anul trecut, referitoare la o scrisoare trimisă de grupul senatorial al PDL, în numele lui Traian Igaș și al lui Mircea Andrei, către vicepreședintele Dumei de Stat, Alexander Babakov.

Acele „materiale de presă“ invocate de Corlățean, care nu poate pronunța numele ziarului nostru, fac referire la două scrisori identice, trimise la o diferență de patru luni de către senatorul PDL Mircea Andrei în iulie și noiembrie 2009 directorilor a trei companii energetice din Moscova, precum și vicepreședintelui Dumei de Stat, Alexander Mikhailovich Babakov, în care își manifestă sprijinul pentru participarea firmelor rusești la programul de modernizare a CET-urilor românești.

Din România, cu dragoste

Epistolele avocatului preferat al lui SOV, Mircea Andrei, au avut ca destinatari directorii a trei companii rusești: Karpel N.E. – directorul energetic de la DiP SovGroup Moscova, Eliseev I.S. – director general la FSUE „SALYUT“ Moscova – și Ilyushin V.V. – vicepreședinte la FSUE „TEKHNOPROM-EXPORT“ Moscova, dar și pe vicepreședintele Dumei de Stat, Alexander Mikhailovich Babakov. Subiectul scrisorii este programul de modernizare energetică a României, afacere de care senatorul Mircea Andrei se dovedește a fi extrem de interesat, deși domnia sa este membru în Comisia juridică a Senatului, comisie ce nu are nicio treabă cu modernizarea energetică a țării. Atunci, Mircea Andrei ne-a amenințat cu procuratura într-o încercare penibilă de intimidare a presei. „Nu vă răspund la întrebări pentru că nu meritați… Ne vedem la procuratură“, ne-a declarat amenințător Mircea Andrei. „Sunteți puși să mă șantajați, nu să scrieți. Eu nu cedez unui șantaj făcut de un ziarist de doi bani“, a șuierat atunci Mircea Andrei, subliniind în final că „o să ne vedem la procuratură“. Nu ne-am văzut nici la procuratură, dar nici vreo instituție a statului nu s-a sinchisit să ancheteze un astfel de abuz vecin cu trădarea națională. Poate și de aceea șefii unor servicii secrete românești au avertizat recent despre intensificarea activității spionajului rusesc în România. Dar cum domnul Corlățean veghează la siguranța națională, după un an de la publicarea acestui material și-a adus aminte că poate folosi informațiile deja apărute în presă pentru a  se răzbuna pe adversarii politici. Până acum nu l-au interesat pe cel care încerca să facă diplomație paralelă în concurență cu MAE în încercarea de a se erija în negociatorul-șef din partea României în problema scutului antirachetă pe la Washington. Un fel de „number two“, evident după Geoană!