De ce sa iesim la referendum?

Chiar dacă referendumul este nedrept pentru Traian Băsescu, cred că romanii îl merită din plin. Cei mai mulţi poate că nu au înţeles care este miza acestei ieşiri la urne, poate unii nu realizează că prin acest referendum se pot schimba structurile politice osificate ale tranziţiei. Zilele care urmează vor clarifica urmările acestui referendum. Aş vrea să mă refer aici doar la efectele sale politice pe termen scurt şi mediu, în cazul în care actualul preşedinte va ieşi învingător.

Dacă vom accepta aceste efecte, atunci:

– vom înţelege îndarjirea cu care unii lideri politici susţin demiterea lui Băsescu;

– vom avea fiecare cate un motiv, sau mai multe, să ieşim la vot.

PSD se află la răscruce. E adevărat că a sacrificat caţiva lideri politici de marcă în ultimii doi ani. A adiat boarea schimbării în Kiseleff, dar acum se apropie o adevărată furtună. Din păcate, Mircea Geoană nu s-a putut ridica deasupra statutului de -compromis- al grupurilor din partid. Nu a reuşit să devină un lider. Nici nu a fost lăsat. Este lăsat însă acum singur în bătălie, în vreme ce pe margine, Rus, Iliescu, Năstase şi Hrebenciuc pregătesc un înlocuitor. Cand s-a pus în partid problema demiterii preşedintelui, Geoană nu a înţeles că mulţi se refereau la el, nu la Băsescu. De atunci încoace fiecare joacă la două capete, mai puţin Geoană, care este sortit să caştige sau să plece. Eu cred că în cazul victoriei lui Băsescu, grupul de la Cluj va prelua partidul. Pentru Iliescu, Năstase şi Hrebenciuc asta va însemna sfarşitul carierei. Şi pentru oamenii din jurul lor. Altfel spus, o victorie a lui Băsescu în referendum va duce reforma în PSD pană la capăt. Avea şansa să o facă Geoană, dar se pare că nu a avut destulă răbdare. Şi nici înţelepciune.

PNL mai are de jucat două cărţi. Demiterea lui Băsescu la referendum şi buna guvernare. Prima carte o joacă ezitant, pentru că a auzit vorba din popor: -rău cu rău, dar mai rău fără rău-. Liberalii ştiu deja două lucruri: cel puţin o treime din electoratul lor ar putea ieşi să voteze împotriva demiterii, ceea ce pentru partid va fi o catastrofă. Apoi, fără Băsescu, liberalii vor cădea cu totul în îmbrăţişarea greoaie a ursului social-democrat, din care nu mai poţi ieşi decat mort. Cei care nu mai au nimic de pierdut în partid au luat decizia: totul sau nimic. Tăriceanu e în fruntea lor. În cazul în care demiterea eşuează, atunci Tăriceanu foarte probabil se va retrage la jocul cu maşinuţe. Antonescu aşteaptă de ceva timp această retragere. La fel şi Olteanu sau Orban. Apropiaţii lui Tăriceanu se vor retrage şi ei la afacerile lor. Tăriceanu va încerca o vreme după eşecul demiterii lui Băsescu să joace cartea bunei guvernări. Dar nu cred că PSD îi va lăsa prea mult timp.

PRM şi UDMR dezvăluie în aceste zile un lucru şocant. Se vorbise şi înainte de acest scenariu, dar el părea cu totul şi cu totul ieşit din comun. Liderii ambelor partide s-au folosit de tema etnică pentru a rezista în politică şi a-şi face afacerile. Mai mult decat atat, slăbirea unuia dintre partide ar fi fost fatală pentru celălalt. Mulţi suspectau înţelegeri subterane de tipul -voi ziceţi asta, ca să spunem noi asta-. Dacă UDMR nu mai voia autonomie teritorială, Vadim nu mai avea pericolul dezintegrării ţării. Dacă PRM nu mai voia scoaterea UDMR în afara legii, atunci liderii maghiari nu mai puteau cere fonduri de la Budapesta pentru apărarea identităţii culturale împotriva ofensivei naţionaliste. Prin comportamentul de astăzi al liderilor celor două partide, scenariul de mai sus pare a fi confirmat. Chiar membri de vază ai maghiarilor au avut revelaţii în aceste zile despre această apropiere împotriva firii. Ce vor mai fi PRM şi UDMR după un referendum victorios al lui Băsescu? Mi-e teamă că nimic.

Dacă oricare dintre aceste efecte vă surade, atunci probabil că ar fi un motiv să ieşiţi să votaţi la referendum.