Geoana e optimist: -Invitatia de la Praga e mai aproape ca oricand-

Vizita in Canada, America si Anglia a premierului Adrian Nastase, o puternica campanie de toamna, a restabilit cooperarea dintre Romania si SUA, sustine ministrul de externe, Mircea Geoana. Intre Casa Alba si Hotelul Warldof Astoria din New York, ministrul ne-a acordat un interviu, care s-a incheiat in holul hotelului, din cauza agitatiei legate de programul extrem de incarcat. Mircea Geoana considera ca relatia Rusiei cu Occidentul capata noi valente, astfel ca Romania nu are de ce sa-si alimenteze anumite complexe in incercarea de a reinnoi legaturile cu Moscova pe un fundament profund democratic. In acelasi timp, el este convins ca tara noastra este foarte aproape de a se alatura Aliantei Nord-Atlantice, mai ales in conditiile in care oficialii americani ne-au lasat sa intelegem ca, in masura in care ne vor respecta angajamentele, Praga va fi bifata ca un succes pentru Administratia de la Bucuresti.

In alta ordine de idei, seful diplomatiei romane a pus a doua -executie- a maresalului Antonescu, dictata pe Taramul Fagaduintei de premierul Adrian Nastase, pe seama incercarii noastre de a demonstra foarte clar ca romanii s-au impacat cu trecutul.

– Domnule ministru, in opinia dumneavoastra, care ar fi principalele realizari ale Executivului actual in relatia Romania – SUA, dupa vizita intreprinsa de delegatia romana, condusa de premierul Adrian Nastase?

– In primul rand, aceasta vizita reprezinta un inceput al unei etape in care am reusit sa recladim o parte din increderea pe care dorim sa o avem in relatia cu Statele Unite, sa incercam sa recladim un pic din credibilitatea care, din pacate, in ultima perioada, a fost stirbita, inclusiv in relatia cu SUA, si sa confirmam acest inceput promitator al guvernarii de la Bucuresti.

In al doilea rand, as putea spune ca aceasta vizita reconfirma interesul partii americane pentru redinamizarea parteneriatului cu Statele Unite. Faptul ca acesta a reprezentat, practic, primul subiect ridicat si de secretarul Powell, si de presedintele Bush, in mod explicit, reprezinta pentru noi un semnal al dorintei SUA de a investi impreuna in acest important vehicul al relatiei bilaterale, dar si principalul pericol al integrarii noastre in NATO si al integrarii in familia democratiilor occidentale.

In al treilea rand, vizita reprezinta inceputul confirmarii revirimentului economic al tarii, iar faptul ca vizita s-a suprapus cu discutia cu bordul FMI nu este o coincidenta. Am dorit sa venim in Statele Unite cu o dovada concreta a faptului ca acest Guvern doreste sa continue reforma, sa duca la bun sfarsit, pentru prima data in ultimii 10 ani de zile, un acord stand-by cu FMI. Vrem sa transmitem pietelor financiare, bancilor de investitii si companiilor americane semnalul ca in Romania se intampla ceva pozitiv si ca a venit momentul ca aceste banci si companii sa se uite la Romania cu ochi proaspeti, ca la o tara in care se pot face afaceri si unde e nevoie de un capital american si un capital strain.

In al patrulea rand, un element pozitiv al acestei vizite l-a reprezentat atmosfera extrem de incurajatoare in ceea ce priveste perspectivele integrarii Romaniei in NATO. Practic, intalnirea cu presedintele Bush a fost, credem noi, cea mai incurajatoare discutie pe acest subiect, la un astfel de nivel, din ultimii ani.

– Care au fost mesajele presedintelui Bush si ale oficialilor americani in ceea ce priveste extinderea NATO?

– Lucrul care apare cu evidenta, si este reconfirmat la nivelul cel mai inalt de Statele Unite, este ca la Praga va avea loc o extindere, ca oferta SUA este o oferta generoasa, cuprinzand un spatiu strategic de la Marea Baltica la Marea Neagra. Practic, presedintele Bush a spus: -Eu ma tin de promisiunea mea, sa extind Alianta semnificativ, voi va tineti de partea voastra de promisiune, sa continuati reforma in domeniul militar, sa continuati reforma in general-, astfel incat la Praga sa fie un adevarat rendez-vous cu istoria, asa cum foarte inspirat spunea presedintele Havel la Praga.

Aceasta oferta explicita a fost confirmata si in cadrul intalnirilor din Senatul american, desi subiectul extinderii nu reprezinta, din motive evidente, prioritatea Statelor Unite in aceasta perioada. Semnalul ca extinderea se va produce este extrem de clar, inclusiv in Senatul american, al doilea centru de putere al deciziei americane, si demonstrreaza ca exista un curent favorabil in aceasta directie si, in mod explicit, un curent favorabil Romaniei.

Este vorba de un nou inceput si ca, de aceasta data, Romania nu numai sa reuseasca in ambitiile sale de integrare euro-atlantica si de dezvoltare economica, ci si sa-si recladeasca credibilitatea. De mult prea mult ori, inclusiv in relatia cu Statele Unite, am promis mult si am facut putin, si acest lucru s-a simtit intr-o scadere a intensitatii si calitatii Parteneriatului Strategic dintre cele doua tari.

Si la Bucuresti, si la Washington sunt doua administratii noi, care sunt la inceput de drum. Acest prim contact la inalt nivel a fost, repet, extrem de incurajator si as spune ca, probabil, reprezinta momentul cel mai favorabil al relatiei noastre cu Statele Unite din ultima perioada.

– Credeti ca sistemul militar din Romania este pregatit pentru aderarea la Alianta Nord-Atlantica?

– Ce s-a intamplat in domeniul reformei militare in ultimele 10 luni este un lucru, as spune, spectaculos si bine apreciat, inclusiv aici in America. Cred ca ceea ce a facut Romania, Ministerul Apararii si ministrul Pascu este de-a dreptul spectaculos, mai ales ca reforma in sectorul Apararii incetinise, din varii motive, inclusiv electorale. A fost foarte bine apreciat faptul ca bugetul Apararii a fost suplimentat cu resurse care sa faca credibila reforma din punct de vedere al sustinerii financiare. Pe de alta parte, trebuie precizat ca reforma armatei este facuta nu numai pentru ca dorim sa intram in NATO, ci si pentru ca acesta este drumul firesc spre o armata moderna, credibila si care sa reprezinte interesul national romanesc. Avem un plan, impreuna cu Alianta, cu Statele Unite si cu Marea Britanie (principalii doi sponsori ai reformelor militare din Romania), un plan multianual, care se intinde pana inspre anul 2008. Invitatia de la Praga, pe care ne-o dorim si care este astazi mai aproape decat oricand, este doar o etapa. Reforma armatei va continua, efortul nostru este de a o reforma si de a o dota asa cum se cuvine, asa cum si-o doreste populatia Romaniei, si in mod evident acest lucru va fi in interesul Aliantei si al celorlalti membri.

– Ce s-a intamplat cu Parteneriatul Strategic dintre Romania si SUA in perioada 1997-2001?

– Ne aducem aminte cu totii cat entuziasm am avut o data cu vizita presedintelui Clinton la Bucuresti, in 1997, cand s-a lansat parteneriatul. Au existat destul de multe lucruri pozitive care s-au intamplat, dar progresiv, pe masura ce economia Romaniei mergea intr-o directie gresita, disfunctiile din cadrul fostei coalitii si managementul general al relatiilor in interiorul birocratiei romanesti au inceput sa sufere, aceste lucruri s-au rasfrant in mod negativ asupra relatiei cu SUA si, in general, asupra parteneriatului. In acest moment, exista mult prea putine investitii americane in Romania, multe promisiuni si destul de putine realizari. As spune ca principala vina a existat la Bucuresti si provine dintr-o capacitate foarte slaba a ceea ce se numeste, in America, coordonarea interdepartamentala intre ministere.

Aceasta este de fapt esenta Parteneriatului Strategic, munca pe orizontala, de ambele parti, o munca de multe ori nespectaculoasa, dar extrem de serioasa.

Avand in vedere ca, asa cum am invatat din greselile noastre in utlimii 10 ani de zile, trebuie sa invatam din greselile pe care le-am avut si in cadrul relatiei cu SUA, sa nu incercam sa aratam cu degetul pe cineva sau pe altcineva, ci pur si simplu sa aratam ca suntem mai maturi, mai intelepti, mai seriosi si un pic mai profesionisti in a gestiona o relatie atat de importanta ca aceea cu SUA. Sunt convins ca ceea ce s-a discutat, in principal, cu secretarul Colin Powell, despre programarea, in viitorul apropiat, a unei noi sesiuni a Parteneratului Strategic, va reprezenta intrarea intr-o noua etapa, care ar trebui sa se incheie cu un succes important la Praga, anul viitor, dar as spune ca Parteneriatul Strategic depaseste simpla noastra ambitie de a intra in NATO, pentru ca el va ramane, si dupa intrarea noastra in NATO, un vehicul bilateral de importanta pentru Romania.

– Ce se va intampla cu aceasta cooperare romano-americana dupa aderarea Romaniei la NATO?

– In cadrul parteneriatului exista dimensiunea strategica, dimensiunea economica, latura de lupta impotriva riscurilor neconventionale si dimensiunea militara. Toate aceste lucruri vor continua si dupa intrarea noastra in NATO. Vom fi aliati cu SUA, cu celelalte tari NATO si vom avea in continuare un Parteneriat Strategic cu SUA, ceea ce denota o anumita calitate a relatiilor noastre bilaterale, care nu se multumeste cu o simpla relatie de membri ai NATO, ci denota rolul pe care Romania poate sa-l joace in regiunea noastra, cunoasterea explicita de catre SUA a semnificatiei strategice a Romaniei in zona noastra europeana.

– Exista semnale ca firmele americane ar dori sa investeasca in tara noastra?

– Eu am sesizat, si acesta a fost al doilea moment pozitiv al acestei vizite, faptul ca exista un inceput de interes renascut din partea companiilor americane pentru investitii in Romania. La Camera de Comert a SUA am avut astfel de intalniri de afaceri, in cadrul carora am anuntat cateva domenii noi, am prezentat proiecte de anvergura in relatia cu mari companii americane (este vorba de comunicatii, telecomunicatii, diverse alte investitii), iar interesul aratat denota faptul ca aceste vesti bune din Romania au inceput sa fie auzite si aici, in SUA, si ca firmele mari se uita cu interes si la pasii urmatori care vor avea loc, in principal, in domeniul economiei, al utilitatilor publice. Suntem convinsi ca vom avea mult mai multe investitii americane in ceea ce priveste investitiile de tip greenfield, in special in zonele ce se regasesc in noua economie (software, telecomunicatii), in general investitii in zone cu valoare adaugata mult mai mare decat sectorul traditional al economiei romanesti.

Seful diplomatiei romane nu are complexe in relansarea relatiilor cu Moscova

– Cum este perceputa aici relatia Romaniei cu Rusia?

– O relatie normala cu Rusia este conceputa ca lucrul cel mai firesc cu putinta. Chiar dupa vizita noastra la Washington, a ajuns ministrul rus de externe Ivanov, iar peste doua saptamani, presedintele Putin se va intalni la Washington si in Texas cu presedintele Bush. Este evident faptul ca Rusia intra intr-o alta relatie cu Occidentul si ar fi anormal si contraproductiv ca Romania sa nu se inscrie in aceasta tendinta generala de apropiere intre Rusia si Occident. Pe masura ce Romania devine tot mai clar o parte integranta a Occidentului, pe masura integrarii sale in structurile euro-atlantice, mi se pare absolut firesc ca relatia cu Rusia sa fie reconsiderata si privita prin prisma intereselor noastre bilaterale, in general a atmosferei modificate de pe continentul nostru.

– Am inteles ca secretarul de stat Colin Powell a ridicat problema adoptiilor. Va rog sa ne spuneti daca presedintele Bush respectiv alti oficiali americani au fost interesati de acest subiect?

– Singurul loc unde s-a ridicat problema adoptiilor a fost cu secretarul de stat Colin Powell, la presedintele Bush nu s-a ridicat acest subiect, dar am avut discutii pe aceasta tema cu doi senatori. Este un subiect sensibil, la care solutia gasita de Guvernul nostru, de a stabili un organ independent care sa evalueze seriozitatea cazurilor care se afla deja in faza avansata de procesare, a fost bine primita. Este o solutie corecta, care ne permite sa continuam reforma sistemului privind adoptiile in Romania, sa gasim o formula legislativa care sa inlature definitiv si complet coruptia din acest sistem si care sa tina cont de interesul fundamental al copilului, dar si sa gasim o solutie corecta pentru familiile care au avut deja o legatura cu acesti copii si care s-au atasat de ei. Va fi o solutie de compromis, care sa tina cont atat de interesul copilului, cat si de investitia sentimentala pe care unele familii, inclusiv cele americane, deja le-au facut vizavi de copiii din tara noastra.

– Domnule ministru, va rog sa ne spuneti de ce s-a pus cu atata acuitate problema Maresalului Antonescu si daramarea statuilor ce-l reprezinta? De ce tocmai acum?

– In general, tot ce am discutat in relatia cu SUA si cu democratiile occidentale cand vorbeam despre ambitiile firesti ale romanilor de a face parte din aceste structuri ale democratiei, fie ca este vorba de NATO sau de alta formula de apropiere de familia democratiilor, subiectul care apare ca un laitmotiv, dincolo de reforma economica, tranzitie, privatizare, sistemul de justitie, este obsesia dimensiunii valorilor, in special in SUA, o tara care pune acest sistem de valori la fundamentul intregii constructii a acestei natiuni, cum de fapt cum il pune intregul Occident. Problema impartasirii aceluiasi set de valori este fundamentala si devine un criteriu generic, nu numai pentru integrarea noastra in NATO, in structurile europene si euro-atlantice, dar devine practic o emblema a modului in care o tara care a redescoperit democratia si redescopera capitalismul si libertatea impartaseste acelasi set de valori. Nu este atat de mult vorba de statuile maresalului Antonescu ca simbol de cult al unui personaj din istoria Romaniei, care este controversat si care este privit de unii ca un patriot si un militar, iar de altii ca un criminal de razboi, ceea ce a fost si cazul, ci este vorba mai degraba de faptul ca o tara ca Romania poate sa ajunga sa-si gaseasca linistea si pacea vizavi de trecutul sau, si daca putem sa avem taria sa recunoastem ca in istoria noastra au fost si momente care nu ne-au facut cinste, momente in care am tratat cetateni ai Romaniei pe motive de etnie de rasa cu extrem de multa duritate, si credem ca nu este normal ca istoria colectiva a oricarei natiuni democratice sa uite aceste momente dureroase, tragice si pe care trebuie sa le inchidem o data pentru totdeauna.

De aceea, statuile nu reprezinta decat o dimensiune simbolica, ele nu reprezinta in sine un subiect fundamental de discutie cu SUA sau cu marile organizatii evreiesti din lume. Ele reprezinta expresia unei anumite incapacitati a unui segment al societatii romanesti de a intelege ceva din greselile istoriei, de a le asuma si de a incerca sa nu le mai repete in viitor. Acestea sunt de fapt valoarea simbolica dimensiunea valorica, axiologica a relatiei noastre cu Occidentul. De aceea, primul-ministru a propus ca pe acest subiect, care treneaza de multi ani de zile, care creeaza emotii si confuzie in cele din urma, sa putem sa gasim o solutie legislativa care sa clarifice o data pentru totdeauna ce inseamna gestul de cultivare a unor valori, simbolul sau personalitati care au fost legate intr-un fel sau altul cu crime de razboi, cu Holocaustul, cu momente tragice din lume.