Greata

Mall-ul bucurestean -Plaza Romania-. Alaturi de cumparatori grabiti, infofoliti si sictiriti, o fetiscana -imbracata-, e un fel de-a spune, cu un minijup ucigator. Picioare frumoase, de fotomodel, un trup binecuvantat, culmea, cu o figura angelica. Fata, intolita in costumas de craciunita, pare ca imparte materiale publicitare celor care ies dintr-un supermagazin. Ma apropii de ea. Se intoarce catre mine si, zambind de parca ma adora de o viata, imi intinde un stegulet albastru precum vanataia din capul democratiei romanesti. Pe bucata de panza scrie un mesaj blond, cu buzele inrosite de dorinta de a ma poseda pentru urmatorii cinci ani de zile: -Votati Adrian Nastase Presedinte-.

Ma opresc la usa bordelului. Altii – copii, tineri, bunici, ba chiar si femei cu spinarea incovoiata de ciomagul tranzitiei – intind mana, iau steguletul si il flutura voiosi. Unii pleaca, apoi, cu batul in mana, ies afara in noaptea poticnita si se infiltreaza, asemeni unei armate sovietice de ocupatie, in ochii trecatorilor. -Votati Adrian Nastase Presedinte-. Ochii calzi ai copiilor care fac campanie electorala se infrupta din starvul portocaliu al unui soare niciodata rasarit.

Sa plec? Undeva, in mijlocul drumului, o femeie striga, sugrumata de durere. E in genunchi, gura i-a amutit de sange incleiat. Nu mai poate vorbi. Poate doar sa urle. Cauta sa se ridice, insa e pocnita cu o furie animalica. -In genunchi, fa!- Pare ca e tanara, insa are chipul cumplit de imbatranit. Cativa derbedei coborati din BMW-uri negre au tabarat pe trupul fragil al femeii, ii cara pumni in fata si picioare in suflet. Ii recunosc. I-am mai vazut la televizor de atatea ori. Umblau cu cornul si laptele prin gubernii. Acum, au scos rangile la vedere. Sunt desfigurati de furia albastra a noptii mototolite in ochii lor. -Sparge, ma, BEC-ul ala nenorocit, ca vede lumea ce facem-, zice unul dintre ei.

Derbedeii imbracati in costume Armani injura cumplit, incoerent. -Stai cuminte, fa, ca-ti taie baietii nostri gatul ca la un iepure-, suiera unul. Sticla BEC-ului ars e diluata in sangele tinerei, sfaraie, se prelinge, picatura cu picatura inspre niste ziare aruncate pe caldaram. Hartia, ciudat, se albastreste precum o gramada de bancnote.

Unul mai solid si cu mustata se intoarce catre lumea adunata si-ncepe sa scuipe. -Ia plecati dracu*… ce e aici, Elvetia?-. Si-i mai trage inca un picior femeii aflate, acum, in agonie. -Asa, sa-ti piara cheful de acuzatii false-.

Instinctiv, incerc sa ma smulg din multime, sa fac ceva. Am insa mainile legate la spate. Mi le tin legate pensionarii, taranii si ratatii fara de scoala. Poate si fetita aceea dulce din mall. Nu pot decat sa asist cum Romania e violata, in timp ce gloata indeasa in buzunarele peticite cateva sute de mii de lei. -Mucles, ca daca spui ceva, strici imaginea patriei noastre dragi-, imi spune un individ chelbos si clontos. Si pe asta l-am vazut aseara la televizor dand lectii de democratie.

Vreo cativa indivizi aflati pe marginea drumului, veniti tocmai din Irak, consemneaza ce au vazut. Scriu pe o hartiuta, noteaza, pesemne, unghiurile cele mai potrivite pentru ca durerea victimei sa fie cat mai acuta. Se pregatesc, si ei, pentru alegeri libere.

Apoi, mai tarziu, niste omuleti rotofei, cu genti diplomat la subsuoara, sosesc la locul faptei. Derbedeii, calare pe BMW-urile lor negre, dau vina pe victima. Omuletii strang calmi dintii risipiti, bucatile de carne rupte de haita mitocanilor, dupa care sterg cu batistute cusute la Bruxelles sangele naclait sub trupul inert. -Mda…-, spune unul. -Aici a avut loc o consfatuire amicala, incheiata in pace si armonie. Nu exista nici o dovada ca a fost altcumva.- Dupa care pipaie cu bocancul trupul aflat pe caldaram. -Aveti, cumva, vreo dovada ca ati fost agresata de acesti cinstiti parlamentari?- Trupul tace. E mort. -Da, nu exista absolut nici o dovada-, conchide raportorul. Pe strada, ceata a coborat pentru cativa ani.

Si totusi refuz sa intru in bordel. Dar mi-e greata.