Guvernul ignora parlamentul, caruia i se substituie foarte des

In ceea ce priveste executivul, textul de Constitutie stipuleaza ca -primul-ministru conduce guvernul si coordoneaza activitatea membrilor acestuia, respectand atributiile ce le revin. De asemenea, prezinta Camerei Deputatilor sau Senatului rapoarte si declaratii cu privire la politica guvernului, care se dezbat cu prioritate. Guvernul are sarcina de a adopta hotarari si ordonante. Dar in timp ce hotararile se emit pentru organizarea executarii legilor, ordonantele se emit in temeiul unei legi speciale de abilitare, in limitele si in conditiile prevazute de aceasta-. Guvernul are obligatia de a raspunde politic numai in fata parlamentului pentru intreaga sa activitate. Fiecare membru al guvernului raspunde politic solidar cu ceilalti membri pentru activitatea guvernului si pentru actele acestuia. Guvernul si celelalte organe ale administratiei publice, in cadrul controlului parlamentar al activitatii lor, sunt obligate sa prezinte informatiile si documentele cerute de Camera Deputatilor, de Senat sau de comisiile parlamentare. Pe de alta parte, membrii guvernului au acces la lucrarile parlamentului. Daca li se solicita prezenta, participarea lor este obligatorie.

Guvernul isi poate angaja raspunderea in fata Camerei Deputatilor si a Senatului, in sedinta comuna, asupra unui program, a unei declaratii de politica generala sau a unui proiect de lege. Angajarea raspunderii guvernamentale echivaleaza cu solicitarea unui vot de incredere parlamentului si seful executivului impreuna cu membri acestuia au obligatia sa respecte decizia legislativului. In ceea ce priveste dreptul pe care guvernul il primeste de la parlament de a emite ordonante si hotarari, conform Constitutiei, parlamentul poate adopta o lege speciala de abilitare a guvernului pentru a emite ordonante in domenii care nu fac obiectul legilor organice. Legea de abilitare stabileste, in mod obligatoriu, domeniul si data pana la care se pot emite ordonante. Daca legea de abilitare o cere, ordonantele se supun aprobarii parlamentului, potrivit procedurii legislative, pana la implinirea termenului de abilitare. In mod normal, nerespectarea termenului atrage incetarea efectelor ordonantei, dar, in realitate, guvernul nu respecta conditiile de acordare a dreptului de a emite ordonante si incalca cu buna-stiinta normele trasate de legislativ. Pe de alta parte, desi textul Constitutiei spune ca, doar -in cazuri exceptionale, guvernul poate adopta ordonante de urgenta, care intra in vigoare numai dupa depunerea lor spre aprobare la parlament-, in fapt, guvernul de la Bucuresti nu a respectat niciodata aceasta prevedere, ajungandu-se atat in timpul guvernarii CDR, cat si al actualei guvernari PSD ca activitatea parlamentului sa fie aproape inlocuita de cea a executivului. Guvernul a emis cand a vrut ordonante de urgenta, mai precis ori de cate ori au cerut-o intereseele partidului si ale acolitilor lui. Constitutia mai spune ca guvernul are obligatia sa astepte convocarea parlamentului, in cazul in care acesta nu se afla in sesiune, pentru a putea pune in aplicare ordonantele emise, dar nici aceasta prevedere nu este respectata, executivul arogandu-si in acest caz atributii pe care nu le are. Cat despre atributiile privind raspunderea guvernului in fata parlamentului, comunicarea executivului cu legislativul, aici prevederile constitutionale sunt apoape in totalitate ignorate, ba chiar inversate, membrii guvernului Nastase chemand la ordine parlamentarii, daca ceva nu le convine.