Insula Serpilor via Bistroe

Diferendele pe care Romania le are cu unele tari din fostul spatiu sovietic sunt in majoritatea lor mosteniri de pe vremea comunismului si tarismului – esenta acestora fiind -sistematizata- in faimosul Testament al lui Petru cel Mare. Locul comun care vorbeste de -prezenta unui popor latin – cel roman – intr-o mare slava- este, din pacate pentru noi, o realitate dura si trista, pe care nu o putem eluda, ci – in ciuda apartenentei la NATO si probabil la UE – trebuie sa cautam in continuare cai strict proprii pentru a o contracara. Persistenta apucaturilor dictatoriale, atat de sorginte tarista, cat si comunista, face ca relatiile noastre cu marii mostenitori ai URSS – Rusia si Ucraina – sa fie inca mult timp de-acum incolo mai mult decat nesigure, in ciuda dragutelor de tratate bilaterale semnate in graba de autoritatile de la Bucuresti. Pentru Moscova si Kiev, aceste tratate reprezinta, chiar daca intr-o proportie oarecum mai redusa, ceea ce au reprezentat si acum 50 de ani, si acum 100 ori 200 de ani, intelegerile semnate intre tar si leninisto-stalinisti, pe de o parte, si conducatorii vecinilor din vest, pe de alta parte, adica un simplu petic de hartie. Kremlinul a oferit intotdeauna o -pax romana- vecinilor sai, ceea ce face si Kievul acum, ignorand sau interpretand dupa bunul plac chestiuni precum: diferendul privind Insula Serpilor, situatia -mostenirilor- teritoriale sovietice luate de la Romania – nordul Bucovinei si sudul Basarabiei, problema transnistreana, scandalul iscat de construirea canalului Bistroe. Desi astazi organismele europene sunt luate oarecum in seama de Moscova si Kiev – despre Ucraina circuland zvonul ca ar dori sa adere la UE -, totusi protestele acestora in sprijinul vecinilor -marilor slavi- nu au cine stie ce trecere in fata presedintilor Putin sau Kucima (caci de guvernele de la Moscova si Kiev inca nu poate fi vorba la capitolul decizii). Federatia Rusa si Ucraina sunt inca in stadiul unor -dictaturi luminate-, care nu tin cont nici de dorintele si nevoile propriilor popoare, daramite sa plece urechea la -obrazniciile- unor tari vecine carora -li s-a urcat democratia la cap-.

In aceste conditii, e clar ca mult-hulitul de catre romani canal Bistroe va fi cu siguranta deschis si va functiona bine-mersi, va fi folosit si de occidentalii care cica acum ne sustin protestele, Romania va avea importante pierderi financiare, cu Delta Dunarii Dumnezeu stie ce se va mai intampla, autoritatile de la Bucuresti vor continua sa protesteze si cu asta basta. Poate doar daca membrii organizatiei ecologice mondiale Greenpeace ar bloca canalul buclucas cu barje, vapoare, barci si propriile trupuri -armate- in veste de salvare si colaci ornati cu flori, poate atunci ucrainenii s-ar gandi putin inainte sa apeleze la cuirasate. Democratizarea reala a spatiului ex-sovietic este poate singura cale de stabilire a unor relatii si raporturi aproape reciproc avantajoase intre Moscova si Kiev – pe de o parte – si vecinii mai micuti din vest – pe de alta parte. Dar acest proces de democratizare a spatiului ex-sovietic este cu siguranta o chestiune de serioasa durata, varietatea intereselor si conflictelor etnice din aceasta zona constituind o piedica in calea derularii normale si rapide a acestui proces.

Asa ca, sa stam cu ochii pe calendele grecesti, ca pe butelia de scafandru!