Jocul ambiguu al Moscovei

Presedintele Vladimir Putin a adoptat o pozitie ce-i permite sa extraga un maximum de avantaje de pe urma unui eventual razboi in Irak: prin declaratii ambigue, liderul de la Kremlin a dat de inteles ca tara lui -a aderat la partidul franco-german al pacii-, fara insa a se dezice de -noua prietenie- dintre Moscova si Washington, amicitie care i-ar putea oferi Rusiei sansa de a-si redobandi grandoarea de altadata. Cam aceasta a fost concluzia comentariilor de ieri din presa franceza si americana consacrate evolutiilor de ultima ora ale politicii Moscovei vizavi de dosarul irakian. Intre timp, Bagdadul a anuntat oficial rezilierea contractului petrolier, evaluat la cateva miliarde de dolari, cu firma LukOil.

Aflat la Berlin pentru a deschide, intr-o atmosfera solemna, Zilele culturii ruse in Germania, seful statului rus nu a socat opinia publica prin afirmatii senzationale, la conferinta de presa sustinuta in prezenta cancelarului Gerhard Shroder, Putin nefacand decat sa reafirme punctul de vedere al tarii sale in problema irakiana. El a repetat ca, urmand exemplul altor membri ai Consiliului de Securitate al ONU, Moscova sprijina modul de abordare a chestiunii irakiene sugerat de tandemul Franta – Germania. Pentru moment, aprecia Putin, -nu exista motive pentru declansarea unor operatiuni militare-. Cu acelasi mesaj – razboiul poate fi evitat – s-a prezentat Putin si in fata presedintelui Frantei, Jacques Chirac. De fapt, scria ieri -Liberation-, -rolul de varf de lance asumat de Franta serveste Moscovei drept paravan, din spatele caruia Rusia isi poate pastra o atitudine mediana. Asistam la un joc abil. Pe de o parte, prioritatea este dialogul cu SUA, care nu trebuie ofensate. Pe de alta parte, spun rusii, comportamentul francezilor ne convine-.

Pe un ton banal, lipsit de inflexiunile specifice unor aluzii incomode, presa moscovita se intreba daca Rusia este, oare, capabila sa faca fata unei confruntari deschise cu SUA la ONU. Sigur, se stie ca miza jocului rezida in acapararea controlului asupra imenselor rezerve petroliere ale Irakului, dar Washingtonul a asigurat Moscova ca interesele ei economice din Irak vor fi respectate. Da, Administratia de la Casa Alba a facut astfel de promisiuni, verbale, ceea ce, se pare, a lasat loc de majore indoieli. Doar ieri publicatia -Time- preciza, citand afirmatiile unor experti americani, ca rezervele de petrol ale Bagdadului ar putea asigura necesarul de titei al SUA in urmatorii 100 de ani. Printre altele, tot -Time- evoca disponibilitatea unor companii americane de a pompa sume uriase de dolari pentru refacerea rapida a industriei petroliere irakiene. Oricum, aprecia aceeasi sursa, -chiar si in cazul in care Statele Unite vor reusi in regim de urgenta sa arunce pe piata un volum suplimentar de petrol din rezervele lor strategice, lumea financiara va suferi, pentru scurt timp, un soc petrolier, pe parcursul caruia pretul la titei va tasni pana la 80 de dolari barilul, pentru a cobori, spre sfarsitul anului, la 50 de dolari-.

Pe acest fundal, cotidianul -Nezavisimaia gazeta- avertiza in legatura cu planurile Statelor Unite, care, scria ziarul, -nu urmaresc doar luarea sub control a rezervelor irakiene de petrol, dar vor sa-si instituie propriul lor control asupra preturilor de pe pietele aurului negru, pentru a le aduce la un nivel favorabil Washingtonului, de 18-20 de dolari barilul-. Or, explica publicatia moscovita, -o asemenea politica va permite pentru o lunga perioada de timp stimularea discrepantei dintre potentialul economic al diferitelor tari si consolidarea suprematiei americane-. In alta ordine de idei, analistul Serghei Karaganov indemna la ratiune. -Nu trebuie sa cadem prada disperararii, exagerand pierderile noastre economice din cauza unei posibile interventii militare impotriva Bagdadului. Va fi nevoie de cel putin doi-trei ani pentru ca petrolul irakian sa ajunga pe piete, stricand planurile noastre.- Iata de ce, sublinia Karaganov, -cu americanii trebuie sa ne intelegem pana la izbucnirea razboiului, dupa va fi mai greu-.