Actualele crize generate de situatii din fostul spatiu sovietic aflat acum sub jurisdictia Republicii Moldova si Ucrainei – respectiv criza transnistreana si chestiunea canalului Bistroe – isi au fara discutie originea atat in imperiul tarist, cat si in fosta Uniune Sovietica, interesele care au prevalat atunci fiind acum preluate sub alta forma de numita Federatie Rusa. Metodele de actiune sunt cele menite a pune in practica -prevederile testamentare- ale lui Petru cel Mare. Daca Rusia nu mai poate duce pe fata o politica expansionista, de promovare a intereselor sale prin forta, in special in fata vecinilor, liderii actuali de la Moscova au dat-o pe -diplomatie- si pe manipularea unor state si grupari separatiste satelite, fara insa a fi ignorate -intelegerile- cu celelalte mari puteri ale lumii. Modelele Ialta si Malta se repeta intr-o forma -catifelata-, si faptul ca, de exemplu, Romania este membra NATO nu mai are aceeasi importanta si nu mai ofera aceleasi garantii ca pentru membrii Aliantei de dinainte de 1989.
Asa-zisul conflict dintre Chisinau si Tiraspol pare mai degraba o sforarie menita sa strecoare, cel putin de fatada, in capul occidentului ideea ca de fapt autoritatile comuniste si rusofile din Republica Moldova sunt aparatoare ale democratiei, aflate in lupta -pe viata si pe moarte- cu dictatorul Smirnov, care-i rus de-a binelea. Dar persecutarea ziaristilor din cadrul Companiei Nationale de Radio de la Chisinau de catre politrucii si militienii -moldoveni- si initiativa guvernamentala de oficializare a limbii ruse in Republica, oare ce sa insemne?! Dovezi de democratizare excesiva?! Dar oare persistenta prezentei resturilor Armatei a 14-a a Rusiei in Transnistria poate fi interpretata ca o garantie pentru continuarea procesului democratic, sau e vorba doar de grija Moscovei pentru concentrarea industriala din zona (despre care unii spun ca, desi destinata de regimul comunist sovietic Republicii Moldova sau Basarabiei, cum vreti, nu intamplator a fost conceputa pentru malul stang al Nistrului)?! Propunerea directorului Institutului de Strategie Nationala al Federatiei Ruse, Stanislav Belkovski, respectiv cedarea Transnistriei in schimbul teritoriului actual al Republicii Moldova care sa se reintoarca la Romania, nu apare in acest context decat ca o testare de teren de catre Moscova, prin interpusi, pentru a obtine o reactie din partea Bucurestiului, reactie pe care si-ar dori-o de asa natura incat sa poata fi invocata ca un cap de pod pentru discutii bilaterale sau nu pe marginea statutului de membru NATO si in perspectiva al UE al vecinului mai mic.
In acest context, chestiunea iscata de intentiile Kievului de a construi canalul Bistroe, care ar cam seca Delta Dunarii, la care se adauga interzicerea oricaror tendinte de pomenire a limbii romane in Bucovina Cernautiului si cazul Insulei Serpilor nu fac decat sa intregeasca tabloul -solidelor-, dar conjuncturalelor tratate de baza incheiate de Bucuresti cu unii dintre dragutii de vecini.
Da* de -relatiile de baza- dintre lumea mirifica a fratilor Camataru, pe de o parte, si guvernantii PSD si acolitii acestora, pe de alta, relatii altfel negate de -prea-curatii- Hrebenciuc si Mitrea (care cica nici n-au auzit de murdarii camatari), ce ziceti?
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
