Acasă Politic Lovitura de stat a USL din 2012, desfășurată după tiparul alegerilor măsluite...

Lovitura de stat a USL din 2012, desfășurată după tiparul alegerilor măsluite de comuniști în 1946

DISTRIBUIȚI

„Cine uită istoria, risca sa o repete” spunea Nicolae Iorga. Dezbaterile din ziua de azi din mass-media despre agitația politică actuală se duc foarte des în zona întrebării: „Este sau nu lovitură de stat?”. Există o serie de nuanțe pe care „analiștii” și politologii, alături de oameni politici, încearcă să o imprime acestei întrebări care chinuie și încinge mințile acestora. După ce USL a transpus din domeniul economic în politică practică „preluării forțate”, acaparând violent pe rând instituții și pârghii pentru a schimba din mers regulile jocului politic democratic, nimic nu mai pare să poată opri acest tăvălug care are ca scop final controlul total în România. O situație extrem de gravă care amintește foarte bine de cea din 1946, după cel de-Al Doilea Război Mondial, când pe fondul ascensiunii forțelor de stânga în partea de est a Europei și conturării blocului răsăritean condus de Uniunea Sovietică, România a suferit o dramă ce avea să se întindă pe aproape jumătate de secol. Instalarea la putere a comuniștilor s-a produs prin concursul abuzului și a desființării unor instituții și preluarea unor pârghii, după cum vom explica în rândurile care urmează. În noiembrie 1946, cu circa 75 de ani în urmă, aveau să se organizeze în România primele alegeri parlamentare de după război într-un climat politic dominat de comuniști. Aceștia aveau sprijinul Moscovei, dar nu și pe cel al românilor. Imediat după formarea guvernului Petru Groza, la data de 6 martie 1945, comuniștii s-au preocupat intens de acapararea instituțiilor administrative, pentru ca mai apoi, fără, nici o grabă să organizeze alegerile în cel mai prielnic moment pentru ei. ?ê?£i atunci ca și acum, a existat o presiune externă importantă, dar nu decisivă. Deși țărănistul Iuliu Maniu, precum și liberalul Dinu Brătianu au sesizat constant Comisia Aliată de Control (anglo-americană) care veghea asupra României, lucrurile aveau să meargă spre deznodământul dorit de comuniști. Deși liderii partidelor istorice doreau organizarea imediată a alegerilor, la fel ca și puterile occidentale, comuniștii le-au ținut atunci când au considerat că este momentul cel mai prielnic. După momentul 23 august 1944, Guvernul a devenit legiuitorul suprem în țară, în condițiile în care nu exista Parlament, fapt ce a deschis și mai mult calea abuzurilor comuniștilor, cărora li s-a creat astfel oportunitatea de a conduce numai prin decrete-legi. Practic, prevederile electorale erau strict apanajul Executivului care a ignorat total cererile liberalilor și țărăniștilor care au insistat să participe la alcătuirea lor. În pragul alegerilor, comuniștii și-au asigurat controlul în­tregului proces de votare prin limitarea controlului magis­traților asupra procesului elec­toral. Mai mult, comuniștii s-au îngrijit ca această datorie să fie transferată pe umerii oamenilor politici și administratorilor locali tocmiți de ei. Practic, lupul a devenit paznic la oi iar rezultatul acestui abuz avea să se reflecte în scorul final. Astfel, comuniștii și aliați lor au câștigat la pas aceste alegeri, rezultatele oficiale consfințind însă victoria zdrobitoare a stângii – BPD, 348 de mandate (379 împreună cu aliații), PNȚ, 32 de mandate iar PNL doar 3. Mai mult, aceste alegeri s-au desfășurat în prezența trupelor de ocupație sovietice iar Occidentul părea atunci mult mai preocupat, la fel ca și acum, să salveze Grecia din raționamente economice. Poate la fel de liber se va desfășura și acest referendum pentru demiterea președintelui care a pornit cu aceeași predispoziție pentru abuz și încălcarea oricăror norme ale statului de drept. Decontul s-a întins apoi pe circa 50 de ani iar România riscă să repete aceleași greșeli ca în trecut, atunci când astfel de abuzuri au deschis calea unor ani grei de probleme politice, sociale și economice. Pe același tipar, se poate pune întrebarea: „Este abuzul premeditat și repetat în scopul preluării puterii similar cu lovitura de stat, fie ea și fără componenta armată, sau nu?”

Varianta „îndulcită” prin omisiune

Pe tot parcursul acestor zile „de foc”, liderii USL au respins folosirea sintagmei „lovitură de stat”, motivând că un astfel de demers nu poate fi realizat în condițiile în care președintelui Băsescu i se organizează un referendum. Această variantă este explicată și președintelui PPE, Joseph Daul, care ar fi invocat ca îngrijorătoare „lovitura de stat” dată de USL prin Parlament, acolo unde deține majoritatea și Guvern prin emiterea de ordonanțe de urgență pentru a prelua și cea de-a treia instituție care-i lipsește din palmares – Președinția. „În numele delegațiilor europarla­mentarilor social-democrați și liberali, din România, vă transmitem mesajul nostru de îngrijorare și revolta, cu privire la afirmațiile pe care le-ați făcut după votul din Parlamentul României, în care a fost suspendat Președintele Traian Băsescu. „Suntem convinși că, dacă veți verifica atent informațiile pe care le primiți, veți vedea că acest vot a venit în urma unui aviz acordat de Curtea Constituțională, și în urma unui vot extins. În acest vot s-au exprimat nu doar parlamentari ai PSD sau PNL, dar și parlamentari din alte grupuri parlamentare, precum UNPR sau UDMR (aceasta ultima formațiune aparținând chiar familiei politice din care faceți și dvs parte!). Prin urmare, acest vot a fost legitimat de parlamentari din trei familii politice europene respectabile”, încearcă USL să-și legitimeze, prin omisiune, mecanismul abuziv de acaparare a puterii vecin cu lovitura de stat executivo-legislativă. Mai era nevoie și de forțe paramilitare?

Mădălin Necșuțu

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.