Nico, Pacu si cu Ado

Nume de răsfăţ pentru trio Do-Re-Mi. Unii, răutăcioşi din fire, ar putea spune că festivalul liberal este, de fapt, trio Tra-La-La. Aşa după cum ne complimentam cand eram copii şi ne ţineam de boroboaţe…

Şi de ce nu ar sta la fel lucrurile, cand cei trei crai de la răsărit copilăresc degeaba în fruntea ministerelor date zestre de partid. Vorbim despre Eugen Nicolăescu, Paul Păcurariu şi Cristian Adomniţei. Niciodată un guvern, oricat de falnic ar fi fost, n-a apucat să prindă în schemă cel puţin trei genii neînţelese, dintr-o singură lovitură.

Dacă păstoreau capra sau cultivau varza, nici nu s-ar fi băgat de seamă. I-ar fi ajutat Remeş cu oarece ploi. Şi Cioroianu cu niscai contacte bi sau chiar multilaterale. Şi gata. Şi capra. Şi varza. Şi planul la export.

Situaţia devine cu totul alta atunci cand vorbim de lucruri în care e bine să nu te bagi singur în seamă. Pentru că dacă ţi se rupe scaunul, tragi după tine toată masa guvernului. Nu doar în opiziţie ci, cu şanse notabile, chiar sub pragul electoral.

Sănătatea, munca, învăţămantul. Domenii-cheie de care se loveşte, practic, toată societatea. Şi se loveşte atat de rău, că face instant frisoane la alegeri.

Dacă nu ar fi ditamai demnitari, cei trei liberali de marcă ar putea să ne descreţească frunţile:

@ Atunci cand suntem bolnavi şi ne petrecem concediul la coadă la alimentara lui Ceauşescu, rebotezată farmacia lui Nicolăescu.

@ Atunci cand e atat de frig în clase şi buda la cocian, de-ţi vine să faci cornete din dicţionare şi să-i numeri lui Adomniţei stelele alea verzi pe care le vede galbene doar cand se uită la UE.

@ Atunci cand rămanem şomeri-pensionari. Şi facem autostopul pentru un pumn de protecţie socială. Sau luăm rata pentru un dram de policalificare profesională. Sau ne îmbarcăm şi fugim în lume, după ce ne aduce Păcuraru în persoană pensiile alea cu care vom trăi boiereşte. Ca în politică. Fie că eşti la putere. Fie că iei drumul opoziţiei, dar cu roaba de băiat deştept după tine.

Şi, cum spuneam, fac sus-puşii ăştia nişte declaraţii de rămane romanul ca la dentist. Şi cand se referă la gunoiul de sub prag, şi cand trag cu praştia în curtea vecinului. Deschizi televizorul şi, hop: te plezneşte peste ochelari ba o compensată, ba un spor, ba o tabără. Zici ceva de dulce şi schimbi canalul. Ţi-ai găsit. Îmbrăcaţi de această dată în ţoale de politicieni (alea de ministru sunt o tură la curăţătoria ecologică din colţ, pătate de sucul de portocale pe protocol), cei trei zburdă precum iezii, iar caprei nici că-i pasă. Cea mai tare politică post-decembristă este liberală. Cea mai mare integrare a ieşit din jobenul PNL. Economia s-a dus şi nici că mai revine. Concurenţa este mincinoasă, neprofesionistă şi răutăcioasă. Traian Băsescu este boală naţională, pensie socială şi tabără de vară.

Mă bate gandul să cer guvernului un fond nerambursabil. Să fac un scenariu actualizat la -Eterna şi fascinanta Romanie-. Cu şeful doctorilor la perfuzii. Cu liderul cincinalului în patru ani şi jumătate la ghişeu. Cu patronul abecedarului la abac.

În vreme ce Păcu îşi traduce cu manuţele astea două vorbele despre cum ne vor exploda în nas pensiile, Ado dă fuga precum pompierii să salveze cu pieptul gol copiii din tabără, că tot a expirat biletul, iar Nico îşi aplică reforma în sănătate pe creierii preşedintelui. Evident, el este cu analizele la zi. Chiar şi atunci cand declară că PNL va rămane la putere după alegerile din 2008, aşa cum ne-a liniştit zilele trecute. De nu ne mai trebuie nici carte, nici parte, nici vitamine. Nici măcar pensii. Ci doar paşapoarte. Nu-i bai. Cioroianu zice -Yes- cat ai bate din palme!