Partidul Unitatii Natiunii Romane – o solutie nationala

Partidul Unitatii Natiunii Romane este o organizatie politica profund nationala, formata din oamenii cinstiti ai acestui neam, care vor sa produca o altfel de politica, punand la baza actiunilor sale doctrina national-democrata (D.N.D.), si se manifesta ca principal factor politic de reprezentare, conservare si promovare a valorilor fundamentale ale natiunii romane, in profund respect fata de celelalte natiuni si de valorile universale ale omenirii.

Ca formatiune politica ce reprezinta norma de echilibru a vietii social-politice si statale romanesti, Partidul Unitatii Natiunii Romane isi asuma optiuni, roluri si misiuni in raport direct cu realitatea romaneasca, cu obiectivele cuprinse in documentele partidului si cu tendintele majore de dezvoltare a lumii contemporane.

Statul national-democrat – partener al natiunii

O prima misiune ce ne revine – gandita intr-o perspectiva apropiata, care va asigura desfasurarea corecta, principiala, in concordanta cu viata cotidiana – este refacerea structurii statale, reconstruirea statului national unitar roman si a statului ca institutie politica, pe baza principiilor universale ale dreptului si democratiei, in stransa corelatie cu interesele nationale romanesti. Statul trebuie sa asigure protectia natiunii romane, sa raspunda constructiv cerintelor de autorealizare a tuturor membrilor societatii, pe de o parte prin eliminarea haosului legislativ, managerial, educational, informational, incurajand meritul personal si spiritul competitional profesional, dar si de solidaritate politico-sociala, iar pe de alta parte, prin eliminarea mediocritatii, factorilor de instabilitate si securitate colectiva, obscurantismului cultural si ideologic, descurajand prin mijloace transformatoare oportunismul, arivismul, selectia negativa, mimetismul steril, lipsa de patriotism etc.

Fideli principiilor doctrinei national-democrate, consideram ca esecurile succesive ale administratiilor postdecembriste in toate domeniile – esecuri cauzate, in principal, de o filozofie de guvernare gresita, in care statul a fost redus la rolul minimal de perceptor de taxe si impozite si, in consecinta, de agent compensatoriu al indemnizarii saraciei – au constituit, si ele, motive care ne-au determinat sa regandim structural aceasta institutie si sa concepem modelul constitutional al statului national-democrat (MC al SND).

Modelul propune o noua viziune asupra constructiei Statului National Democrat Roman, in care abordarile vizeaza numai domeniile in care PUNR a creat o diferentiere ireductibila fata de actualitate, propunand si sustinand urmatoarele solutii de reconstructie nationala:

– instituirea republicii prezidentiale;

– separarea functiilor politice de cele administrative si economice, prin redistribuirea rolurilor factorilor de putere;

– asumarea de catre statul national-democrat (SND) a rolului de partener-asociat, cu competente in interventia corectiva asupra mecanismului economiei nationale;

– preluarea functiilor executive integratoare de catre institutia prezidentiala; astfel, atributiile politicii externe, ale securitatii, apararii, ordinii publice si sigurantei nationale vor intra in competenta exclusiva a presedintelui Romaniei;

– atribuirea catre guvern a rolului de gestionar-administrator tehnocrat al averii nationale;

– scoaterea Ministerului Justitiei de sub controlul administrativ, in conditii de normalitate sociala, si constituirea Autoritatilor Administrative si Justitiale Teritoriale prin transferul de competente guvernamentale catre comunitatile locale;

– elaborarea de catre Parlamentul Romaniei a Strategiei dezvoltarii durabile a natiunii romane, ca lege organica, acceptata, validata si promulgata de catre presedintele Romaniei;

– desemnarea primului ministru si numirea ministrilor tehnocrati sa fie facute pe baza competentelor profesionale individuale si de echipa.

Impotriva reformei deformatoare!

Reforma economica, cu efecte devastatoare in viata cotidiana a majoritatii populatiei Romaniei, se impune – din cauza acestor consecinte – in atentia preocuparilor noastre, pentru a gasi solutii de salvare a ceea ce se mai poate salva. In aceasta situatie anormal de grea, consideram ca inca mai exista sanse de relansare economica prin reforma, concept asumat si promovat de PUNR in Strategia de dezvoltare durabila a natiunii romane pana in anul 2020. Aprecierile ulterioare se vor referi la cateva elemente caracteristice ale etapei actuale, la obiectivele reformei in viziunea partidului, precum si la necesitatea protejarii economiei romanesti.

Partidul Unitatii Natiunii Romane constata ca starea natiunii romane este grava, cu tendinta continua de alterare a fondului sau moral, spiritual, biologic si economic. Esenta crizei care macina cumplit viata romanilor tine de caracterul oligarhic si autocratic al regimului politic si economic instituit dupa 1989, de politica aplicata in tot acest rastimp, care a fost deliberat indreptata impotriva intereselor fundamentale ale natiunii romane.

Restructurarea si privatizarea, ca etape esentiale ale reformei economice, asa cum s-au derulat ele pana acum, au avut drept consecinte antrenarea tarii intr-o recesiune economica prelungita si profunda, agravata de o coruptie pe masura, cu structuri economice si politice ramase in urma, lipsite de performanta. Ca atare, i s-a creat Romaniei o imagine de tara cu o economie nesigura si o administratie corupta, fiind inclusa in grupul celor mai corupte tari de pe glob.

In Romania, privatizarea a fost gandita ca o actiune directa de distrugere, de degradare, iar dezbaterea pentru privatizare s-a transformat in lichidarea patrimoniului economic creat anterior – cu urmarile dezastruoase cunoscute -, din cauza ca dreptul de proprietate nu a fost bine definit si protejat, iar dreptul elementar la munca a fost pur si simplu ignorat – in ciuda clamarii lor permanente, indeosebi in campaniile electorale.

Astfel, patrimoniul national a ramas la cheremul imbogatitilor, care si-au insusit valorile materiale si financiare, iar forta de munca a fost trimisa in somaj, spre a fi exploatata mai bine, la -negru-, in economia subterana. Privatizarea a insemnat, in final si in realitate, transferul si impartirea proprietatii publice – realizate prin efortul intregului popor, timp de sase decenii – in proprietatea privata a catorva, prin exproprierea cvasitotalitatii populatiei.

Restructurarea si privatizarea nu s-au facut pe baza unor analize profesionale, ci pe baza -ingineriilor-, adica a unor manevre oneroase prin care s-au lichidat multe sectoare industriale, facand loc capitalului strain, care a acaparat tehnologic si financiar atat industria, cat si pietele noastre. Investitiile destinate privatizarii au fost gestionate de birocrati, care s-au autoservit, pana cand au falimentat deliberat unitatile industriale in cauza prin devalorizarea lor morala si financiara, spre a le prelua la preturi de nimic. Lipsa de transparenta in derularea programelor de privatizare a facilitat transferul unei parti semnificative din proprietatea publica in mainile unor structuri de tip mafiot, care au prosperat direct proportional cu ritmul privatizarilor. In acest mod, controlul exercitat de stat s-a diminuat permanent, conform doctrinei statului -minimal-, in favoarea crimei organizate si institutionalizate.

Interventiile unor organisme financiare internationale au insemnat, de cele mai multe ori, inchiderea sau lichidarea unor intreprinderi care, in fapt, obtineau profituri importante. Nici activitatea FPS si APAPS nu a fost mai buna.

In prezent, privatizarea, ca batalie, se da in jurul marilor unitati industriale care au mai ramas nevandute pe nimic si, de asemenea, a sectorului financiar-bancar.

Nu s-a avut in vedere o protectie sociala activa, prin reorientarea si reconvertirea profesionala, prin incurajarea crearii de locuri de munca inregistrate oficial, asa cum s-a pronuntat constant Partidul Unitatii Natiuni Romane. In schimb, o mare parte a somerilor creati prin -privatizare- lucreaza la -negru-, evaziunea fiscala si imbogatirea noilor patroni fiind direct proportionale cu exploatarea angajatilor fara carte de munca.

In concluzie, restructurarea si privatizarea de pana acum au fost un esec total, daca raportam rezultatele la conceptul economic si la interesul national, dar au fost un succes deplin daca le raportam la interesele imbogatitilor, caci restructurarea si privatizarea au fost paravanul jafului total.

Recuperarea economica a Romaniei pentru cetatenii sai

In conceptia PUNR, relansarea economica trebuie sa devina obiectiv prioritar fata de relansarea reformei. De asemenea, restructurarea trebuie sa devina mai importanta decat privatizarea, care, in mod firesc, trebuie sa se subordoneze, cu prioritate, criteriilor de eficienta a investitiilor, si nu de trecere a avutiei din buzunarul public intr-unul privat.

Numai astfel mai pot fi salvgardate interesele nationale, ale intregului popor, care trebuie sa se dezvolte indeosebi prin capitalul autohton.

Refacerea economica prin dezvoltarea simultana a proprietatii publice si private se poate face doar prin aplicarea ideii de stat partener-asociat. Modelul national-democrat de reconstructie politica si dezvoltare economica pe care il propune PUNR are drept obiectiv-tinta formarea clasei mijlocii, cu o putere economica reala si un nivel de trai respectabil, precum si asigurarea preponderentei acesteia in Romania. In acest sens, orientarea principala va fi catre intreprinderile mici si mijlocii, catre capitalul autohton, dar si catre cel strain, in special pentru domeniile care pot asigura Romaniei succesul competitional mondial.

Strategia si Programul PUNR pun un accent deosebit pe sprijinul preferential al capitalistilor autohtoni, care edifica IMM-urile. Acestea constituie sectorul economic cel mai potent, dinamic, profitabil si de perspectiva din Romania, care, in mod firesc, trebuie sa capete cea mai rapida si ampla dezvoltare, avand drept consecinte directe crearea de locuri de munca, absorbtia fortei de munca eliberate de sectorul de stat si sursa principala de constituire a clasei de mijloc.

Actuala postura de stat minimal, la care l-a adus doctrina liberala, si-a aratat neputinta: sub lipsa sa de autoritate, s-au accentuat declinul economic, marasmul moral, criminalitatea economico-financiara, institutionalizata intern si international, s-a accentuat emigrarea intelectualitatii; dar, mai ales, au proliferat abandonul scolar si analfabetismul, criminalitatea juvenila, au decazut invatamantul si sanatatea, a sporit mortalitatea si morbiditatea copiilor – adica s-a compromis viitorul natiunii romane.

Statul nu mai poate indeplini rolul de mecena al culturii, artistilor si educatiei acestui neam tocmai din cauza posturii sale minimale in care l-au pus cei care au dorit sa ajunga ei mari – mari in conturi bancare, si nu in spirit sau in suflet.

Pentru regenerarea spirituala si biologica a natiunii

Familia – celula de baza a societatii – si-a diminuat rolul in mod direct proportional cu minimalizarea rolului statului prin actuala -restructurare si privatizare-. Familia este agresata continuu atat de televiziunile care difuzeaza filme sexiste, violente si imorale, prin care se maculeaza si se erodeaza coeziunea familiei, cat si de stat, prin politica demografica si prin lipsa de protectie a familiilor numeroase si a familiilor tinere. In consecinta, indicii de crestere a avorturilor, a mortalitatii infantile, a abandonarii copiilor, a abandonului familial sunt cei mai mari din Europa. Fara a escamota rolul barbatului in societate si familie, afirmam ca femeia si, mai ales, femeia-mama este cheia acestei citadele. In regimul socialist, femeia a fost impovarata cu o sumedenie de roluri, care depaseau conditia fizica si educationala a unei singure persoane: femeia era – simultan – mama, salariata, sotie, gospodina, contabila a resurselor familiale, bucatareasa, educatoare si medic al copiilor ei etc. Daca, in abordarea national-democrata, ne intrebam cine pregateste femeia de azi pentru a deveni sotie si mama, manager de minigrup, pastrator al traditiilor, factor de educatie, de cultura, de armonie si echilibru, de asigurare a sanatatii morale si biologice a familiei, nu putem decat sa raspundem ca guvernarea postdecembrista a omis totalmente aceste aspecte din programul sau.

PUNR considera ca trebuie modificat radical statutul actual al femeii prin eliminarea discriminarii mascate, practicarea unui sistem de recompensare si sustinere materiala in parteneriat social, prin abordarea, din perspectiva moralei crestine a relatiilor dintre femeie si barbat, prin instructia publica a femeii si prin preluarea atributelor manageriale familiale care, actualmente, o impovareaza.

Scoala publica – institutia educativa, formatoare, la fel de importanta ca si familia – a suferit aceeasi tendinta descendenta. -Reforma- in invatamant a constat, in esenta, in bulversarea educatiei prin model ca urmare a relativizarii informarii si educatiei: acum, fiecare scoala, colegiu etc. are alte manuale, ceea ce face inutila grila examenelor -nationale- de capacitate, bacalaureat sau licenta, deoarece face imposibila compararea si masurarea nivelului de asimilare a cunostintelor. A doua dimensiune profund negativa a -reformei- a constat in privatizarea invatamantului, astfel incat si invatamantul de stat s-a -privatizat-: instructia a devenit o negustorie generala, elevii, studentii nu se mai instruiesc, ci isi cumpara diplomele. Rezultatele de la examenele din aceasta vara sunt elocvente. Elevii si studentii vor fi semianalfabeti cu diploma.

Dar democratia – si, implicit, spiritul civic si justitiar – nu se poate institui intr-o natiune in care predomina analfabetismul. Or, invatamantul actual, asa cum a fost el degradat prin aceasta -reforma- permanenta, il face incompatibil cu democratia, pentru ca analfabetismul in crestere si pseudoinstructia data de invatamantul public si de cel privat nu pot constitui baza democratizarii societatii. Romania a fost si mai este o mare putere sub raport cultural si stiintific, spiritual. Alternativa puterii armate ca potential de cucerire este straina spiritualitatii romanesti – mai ales ca Romania nu si-a dorit sa fie o mare putere sub aspect militar, cum insinuase, recent, ministrul apararii. Dar postura sa de mare putere culturala va fi erodata o data cu diminuarea ponderii copiilor scolarizati si cu inflatia de tineri cu studii superioare fara instruire reala.

Partidul Unitatii Natiunii Romane considera ca statul trebuie sa-si redobandeasca atributiile sale principale. Statul trebuie sa redevina principalul aparator al drepturilor omului – la munca, la educatie, la sanatate, la o locuinta decenta etc. -, si nu sa ramana in actuala postura, de stat minimal pentru popor (adica de gestionar al saraciei) si, totodata, de paravan-maximal pentru oligarhia postdecembrista, adica de aparator al conturilor ei bancare si de -pacificator- al nemultumirilor populare.

Noi stim ce vrem, stim cum sa facem si vrem sa si facem!

Nu spunem, prin aceasta, ca alte partide – mai ales dintre cele care au fost sau sunt la guvernare – nu au strategii si programe bune. Dar, dupa cum demonstreaza realitatea dura, aplicarea lor s-a facut dupa politica -dublului standard-, zisa mai pe romaneste -Pentru unii muma, pentru altii ciuma-; sau cum zicea Rica Venturiano: -Ori toti sa muriti, ori toti sa scapam!-. Noi nu avem nevoie de demagogie. Noi vrem sa aplicam politica noastra, care vine din nevoile oamenilor si din interesele fundamentale ale natiunii. Legitimitatea noastra vine din idealurile nationale, clamate de altii in campaniile electorale, dar ignorate mereu de acestia!

Dr. Mircea Chelaru

Presedintele PUNR

CURRICULUM VITAE

General locotenent (r) doctor MIRCEA CHELARU

– Dr. Mircea CHELARU s-a nascut la 3 iulie 1949, in comuna Rediu, judetul Iasi, si este primul din cei cinci copii pe care i-au avut parintii Gheorghe si Steluta. Mama, nascuta Corcaciu, a vazut lumina zilei la Chisinau in anul 1930, provenind dintr-o familie de militari

– A absolvit cursurile Scolii de ofiteri de infanterie in 1970. In perioada 1970-1972, cu gradul de locotenent, a fost comandant de pluton la Regimentul 30 Garda; pana in 1974 a lucrat la Marele Stat Major.

In 1974 a intrat la Academia Militara si a absolvit Facultatea Arme Intrunite. In 1974 a fost avansat la gradul de locotenent major si dupa absolvirea Academiei Militare a fost numit comandant de batalion la Regimentul 30 Garda, fiind avansat la gradul de capitan (1977).

In perioada 1978-1981, a indeplinit functia de ofiter de stat major la Directia Operatii a Marelui Stat Major.

In perioada 1981-1985, a fost sef de stat major la Regimentul 2 Mecanizat; in 1983 a fost avansat la gradul de maior.

In 1985 a fost numit seful Biroului Operatii si Pregatire de Lupta la Divizia 1 Mecanizata. Din 1989 pana in 1990 a fost seful Cercetarii la Divizia 57 Blindate. In aceasta perioada, a fost avansat la gradele de locotenent-colonel si colonel.

In 1990 a fost detasat la Serviciul Roman de Informatii si de la sfarsitul anului 1990 pana in 1993, a lucrat ca atasat militar, aero si naval, al Romaniei in Iordania.

In perioada 1993-1997 a fost seful Colegiului Superior de Stat Major din cadrul Academiei de Inalte Studii Militare. In aceasta perioada, a urmat Colegiul de Studii Strategice si Economii de Aparare din cadrul Centrului European de Securitate -George C. Marshall- – -Noul Parteneriat pentru Mentinea Pacii-, din cadrul Centrului Pearson Lester – Halifax, Canada (1996); Cursul Multinational pentru Ofiteri de Stat Major – SHAPE, Germania (1996), Cursul pentru dreptul conflictelor armate, San Remo, Italia.

In 1997 a fost avansat la gradul de general de brigada si numit comandantul Corpului 10 Armata cu sediul la Iasi.

La 1 decembrie 1999 a fost avansat la gradul de general de divizie.

La 15 februarie 2000, a fost numit Seful Statului Major General al Armatei Romaniei.

La 10 mai 2000, a obtinut titlul de doctor in Stiinte Militare, dupa o perioada de pregatire superioara de 5 ani.

La 25 octombrie 2000, a fost avansat la gradul de general de corp de armata.

La 31 octombrie 2000, demisioneaza din functia de sef al Statului Major General.

La 1 noiembrie 2000, este numit in functia de director al Centrului de Studii Strategice de Securitate.

La 7 iunie 2001 trece in rezerva la cerere, ca urmare a speculatiilor facute dupa participarea sa la slujba religioasa de comemorare a maresalului Ion Antonescu in biserica ctitorita de catre acesta.

– Generalul de corp de armata Mircea CHELARU este membru fondator al Fundatiei -Pro-patria-, Fundatiei Colegiului National de Aparare, Asociatiei Euro-Atlantice -Manfred Worner- si Asociatiei -Miscarea Nationala Romana-. Este presedintele fondator si membru al Consiliului Director al Asociatiei -George C. Marshall – Romania-.

– Autor al cartilor -O posibila solutie- si -Relatia politica-strategie-, precum si al mai multor studii si articole publicate in tara si strainatate; este redactorul-sef al Revistei -Strategii XXI-

– Vorbeste fluent limbile engleza si franceza; cunoaste bine germana, rusa si italiana

– Lectura preferata: cartea filosofica, dramaturgia shakespeariana; eseistica publicistica; science-fiction; studiul civilizatiilor; istoria; geopolitica moderna

– Sporturi practicate: sahul, fotbalul si tenisul de camp

– Casatorit cu Rocsana-Cecilia (inginer) si are o fiica si doi fii.

Pagina realizata de PUNR