Martie 2005. Cocorii se intorceau din tarile calde. Mircea Geoana devenea – surpriza sau nu – presedinte al unui partid care, desi castigase ultimele alegeri parlamentare, se vedea nevoit a-si canta partitura de pe bancile opozitiei. De la inaltimea celor 37 de procente de la votul din noiembrie 2004, cu presedintia celor doua camere ale Parlamentului in propriile maini, cu o infrastructura teritoriala de invidiat si – nu in ultimul rand – cu un nou presedinte, PSD parea a avea toate atuurile pentru a promova – din Opozitie – proiecte de legi, de a se opune cu succes dorintei de putere venita de la Cotroceni sau Palatul Victoria. Consecinta fireasca ar fi fost cresterea in sondaje (sau, in cel mai -nefericit- caz, mentinerea la acelasi nivel). Ocaziile – care nu au lipsit – au fost ratate cu nonsalanta: PSD a gestionat lamentabil, atat in teren, cat si la nivel de comunicare, momentele inundatiilor din 2005 si 2006, nemultumirile si greva profesorilor, nemultumirile medicilor vizavi de haosul din sistemul sanitar, continua criza a medicamentelor compensate precum si nemultumirile pensionarilor. Pentru un partid social democrat aflat in Opozitie, toate aceste evenimente (neplacute, desigur, pentru electorat, dar si pentru Putere) ar fi trebuit sa fie unt pe paine. Momente in care Opozitia ar fi trebuit sa fie mai vocala decat Puterea. Puncte inscrise la capitolul -intentie de vot-. Asigurarea fotoliului de lider de opinie. Trecuta cu vederea a fost si oportunitatea promovarii unui om pentru functia de comisar european. Macar de dragul participarii la competitie daca nu din dorinta legitimarii PSD ca forta politica.
PSD-ul lui Mircea Geoana nu s-a aratat insa catusi de putin preocupat de toate acestea. Autorebranduit in cocor rosu, Geoana a inceput sa-i mitralieze -din inaltul cerului- exact pe cei cu care partidul se confundase pana de curand. Intrand in jocul Puterii, Geoana si-a adus propria contributie la -pasarea- catre PNL a functiei de presedinte a Camerei Deputatilor, la vanghelizarea partidului, la marginalizarea lui Iliescu si la plecarea lui Dan Ioan Popescu la Partidul Conservator.
Ultimul sondaj IMAS demonstreaza ca la electoratul PSD a prins totusi ceva din strategia promovata de -el lider maximo-: asemenea cocorilor care la venirea toamnei pleaca spre locuri mai calde si mai bogate in resursele necesare traiului, alegatorii partidului si-au intins aripile si au zburat. Vestea trista pentru social-democrati e ca nu au ingrosat randurile nehotaratilor (procentul de nehotarati se pastreaza oarecum constant) ci pe acelea al sustinatorilor lui Gigi Becali care ajunge la halucinantul procent de 13%. Obositi si debusolati de luptele interne din partid, nemultumiti de apropierea de Basescu (perceputa atat ca o tradare a electoratului cat si ca o pierdere de identitate a partidului), electoratul PSD (si in special cel din Moldova) migreaza spre alte formatiuni politice, precum cocorii spre tarile calde.
Toamna 2006. La un an si jumatate de la preluarea partidului de catre Mircea Geoana, institutul -de casa- al PSD crediteaza partidul cu doar 19% din intentia de vot a electoratului. Stolul de cocori (cu sau fara trandafiri in cioc) s-a subtiat si pare a-si fi pierdut busola. Se roteste ametitor cautand un din ce in ce mai indepartat taram al fagaduintei. Zboara puiule, zboara…
Catalin Epurianu
CURENTUL nu a primit și nu primește bani de la guvern, ministere, instituții publice și nici de la partide.
Informațiile publicate pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
