Petre Roman il acuza pe Traian Basescu de fatarnicie si minciuna

Pana la Conventia extraordinara a PD a ramas mai putin de o saptamana. Pe ultima suta de metri, candidatii isi ascut sabiile si trag ultimele cartuse. Liderul in functie, Petre Roman, promite sa se schimbe, sa descentralizeze decizia si sa se apropie de militanti, convins ca PD mai are, inca, nevoie de el. In consecinta, contrapune modelului Basescu, zgomotos si razboinic, un model ponderat si echilibrat.

– Cum definiti starea Partidului Democrat in acest moment?

– Daca ma gandesc la starea de spirit a militantilor de baza ai partidului, la marea mjoritate a organizatiilor, as spune ca este un amestec de ingrijorare si de speranta. Oamenii se gandesc, pe de-o parte, ca aceasta competitie a impartit partidul in tabere si asta ingrijoreaza foarte tare, pe de alta parte, ar dori foarte mult ca sa iesim la lumina cu un nou proiect viabil de reconstructie si relansare a partidului.

– Ce va reprosati din activitatea de pana acum? Care au fost optiunile politice pe care le considerati gresite?

– Sigur ca Partidul Democrat a pierdut foarte mult din forta sa interna o data cu intrarea la guvernare, iar revenirea la guvernare in aprilie *98 ramane o eroare colectiva, o eroare majora, pentru ca Partidul Democrat deja, la ora aceea, putea constata ca parteneriatul cu CDR, ca sa nu zic altfel, era imposibil. Apoi, cred ca foarte rau a fost faptul ca, fata de programul de guvernare social-democrat, din partea social-democrata pe care ne-am asumat-o noi in noiembrie *98 nu s-a realizat decat un singur lucru din opt: s-a realizat Legea fondului national de solidaritate, si aceea printr-o interventie directa la Radu Vasile. Toate celelalte opt, care ar fi insemnat o identitate a noastra vizibila in fata alegatorilor, nu s-au facut. Cu alte cuvinte, noi am facut o guvernare aproape contrara liniei noastre social-democrate si asta ne-a costat enorm, enorm de mult.

Am platit un pret foarte greu pentru ca ne-am abatut, in mod evident pentru toata lumea, de la identitatea noastra. Si sa nu uitam ca un partid e viabil in masura in care reprezinta sau este perceput ca reprezinta interesele unor categorii sociale, unor grupuri sociale. Noi pe ale cui le-am reprezentat? Am ramas efectiv cu nucleul de alegatori fideli, ceea ce a fost foarte putin. De altfel, tot proiectul meu pentru relansarea partidului este acesta: sa fim constienti si sa promovam clar interesele pe care dorim sa le reprezentam, ca sa fim credibili pentru unele categorii sociale, unele grupuri sociale, sa le identificam cu precizie si sa aratam ca ne batem pentru aceste interese ale lor. Si atunci, sigur ca parcursul nostru de partid de opozitie va fi de succes.

– Cum apreciati candidatura lui Traian Basescu la presedintia partidului?

– A fost in mod cert un lucru neasteptat. Acum e un fapt, il ducem cu consecintele sale pana la capat. Cred insa ca partidul avea nevoie, inainte de orice, sa-si stranga randurile tocmai in momentul in care exista sansa sa se manifeste ca partid de opozitie in contextul politic actual. Eram partidul de opozitie in zona democratica cel mai puternic si era foarte bine ca de la bun inceput sa strangem randurile, sa facem o analiza serioasa, sa ne punem tot Biroul Permanent National raspunderea la dispozitia partidului. Nu s-a intamplat asa; din pacate, imaginea care s-a creat este ca unii fug de raspundere catre un virtual adapost.

In PD au inceput sa predomine interesele cu caracter particular

– Imaginea -echipei- pe care o avea partidul odata nu prea isi mai gaseste reflectarea in realitate. Ati adoptat si dumneavoastra modelul lupului singuratic?

– Echipa PD, aceasta superba caracterizare de care s-a bucurat partidul – caci nu cred ca vreun partid a mai avut parte de o asa caracterizare -, s-a dizolvat. Participarea noastra la guvernare a indepartat vicepresedintii de partid. Indiferent daca o luam ca pe o vina sau ca pe o raspundere, e o realitate. Este ceea ce mi s-a spus de zeci, de sute de ori, in toate colturile tarii, in toate organizatiile de partid. Si s-a mai intamplat un lucru: echipa PD a existat atata vreme cat cu totii am pus umarul pentru interesul comun, pentru ceea ce voia sa faca partidul impreuna, iar interesele fiecaruia au fost subsumate acestui inters comun. Asa a functionat Partidul Democrat – impecabil, fiind foarte bine legat de interesele superioare ale tarii. O data cu intrarea la guvernare s-a diminuat tot mai mult acest spirit si au inceput sa predomine aceste tendinte, de a pune in prim-plan interese cu caracter particular, privat, de grup. In orice caz, in felul acesta, partidul a intrat intr-o grava ruptura de comunicare. In fond, un partid este puternic atunci cand militantii ei afla din partid si primesc din partid informatiile cu privire la ce face partidul, si nu fragmentar, din presa. Asta a fost chestiunea care ne-a creat cea mai grava problema. O ruptura de comunicare, si nu numai o ruptura interna. In primul rand, aceea, dar si o ruptura de comunicare cu societatea civila. Noi ne amintim ce excelenta a fost comunicarea cu societatea civila – si anume presa, patronate, sindicate, asociatii profesionale, culturale, stiintifice – in perioada 1996-2000 si ce grav s-a diluat.

– Asadar, veti incerca sa reconstruiti echipa sau veti evolua de unul singur?

– Eu cred ca principala sarcina a reconstructiei organizatorice pe care o propun este aceea ca partidul sa fie mult mai bine reprezentat la varf. Raspunderile alocate functiilor sa fie mult mai concrete si precise, iar felul in care oamenii sunt alesi sa raspunda intr-o masura covarsitoare aspiratiilor si perceptiilor reale ale militantilor, si nu unei decizii de oriunde ar veni ea: de la presedintele de partid sau din alta parte. De fapt, sa stiti ca intram intr-o faza de democratizare superioara a partidului.

– Cum traduceti asta in termeni concreti?

– Asta inseamna ca, de exemplu, vicepresedintii vor avea si raspunderi centrale, si raspunderi legate direct de teritoriu. In partid vor functiona mult mai multe departamente, mult mai multe secretariate executive care sa raspunda unor probleme concrete din teritoriu. Vom introduce ca principiu de baza un principiu cunoscut, acela ca politica este, inainte de toate, locala. Deci, in legatura directa cu viata de zi cu zi, cu cetatenii. Vreau sa spun ca, dupa parerea mea, principala calitate a unui conducator, si cu atat mai mult principala calitate a unui conducator intr-o faza de reconstructie, este capacitatea de a construi consensul in partid. La acest capitol cred ca Petre Roman este necesar acestui partid mai mult decat oricand.

– Care este modelul de presedinte pe care il propuneti? Banuiesc ca veti propune un model nou, nu neaparat cel pe care l-ati promovat timp de noua ani.

– Calitatea noua a modelului, daca vreti sa acceptam ideea de model, este o capacitate de comunicare concreta sau, daca vreti, instrumente de comunicare concrete la dispozitia militantilor, care nu au existat pana acuma. O raspundere care va fi precizata in statut si noi am acceptat multe incalcari ale statutului care nu ne-au fost benefice.

Conducatorul partidului, mai ales pentru un partid ca al nostru, trebuie sa dovedeasca moderatie, echilibru si capacitate de initiativa politica, de consens. La acest capitol cred ca este in continuare util Petre Roman ca presedinte.

– Cum definiti relatiile PD cu principalele partide politice?

– Noi suntem un partid aflat in opozitie si, prin urmare, vom avea o strategie si o tactica – prezentate in documentul meu – adaptate exact la aceasta situatie de opozitie, dar intr-o etapa de dezvoltare a Romaniei destul de dificila. Asta inseamna ca ne vom aseza in situatia de a prelua ceea ce va inseamna dezamagiri, nemultumiri, nesiguranta zilei de maine pentru categoriile sociale care constata ca asteptarile lor nu au nici o sansa de a fi implinite. Nu vom fi un partid populist, dar vom fi un partid popular. Eu cred ca psihologia populara inseamna datoria elementara de a ne explica si de a ne intelege unii pe altii pentru a intemeia o lume mai buna. Asta este psihologia populara, si nicidecum psihologia unor derapaje de limbaj care plac la un moment dat. Omul zambeste, dar, cand sta cu el insusi si se gandeste bine, se intreaba: eu cu ce ma aleg din chestia asta? Psihologia populara este un lucru mult mai profund adevarat. Sa ne explicam, sa ne intelegem unii pe altii, pentru ca noi avem un singur tel, sa construim o lume mai buna.

– Excludeti posibilitatea discutiilor cu PDSR pentru unificarea fortelor social-democrate?

– Trebuie sa constatam realitatea: PDSR este un partid care se afla la guvernare si si-a asumat de unul singur aceasta guvernare. As fi vrut sa vad mult mai multe prioritati economice, sociale, care din pacate nu exista. Noi suntem un partid care, deocamdata, este in situatia de opozitie si ne vom face drumul de opozitie cu convingerea ca exercitiul de opozitie ne va impinge catre o credibilitate mult mai mare decat cea pe care am avut-o vreodata. Noi intotdeauna am suferit de un lucru: nu am reprezentat cu claritate, as zice cu o buna perceptie, interesele unor oameni, unor grupuri, care sa spuna: -Da, astia sunt ai mei, pe astia ii votez-. Asta vom face si acestea este strategia si tactica pe care le propun.

-Guvernul Nastase pare complet nepregatit sa guverneze-

– Ca fost prim-ministru sau ca fost membru al cabinetelor anterioare, cum apreciati activitatea de pana acum a Guvernului Nastase?

– Am crezut ca PDSR vine pregatit sa guverneze. Din pacate, am constatat foarte repede ca nu, si am sa va dau un exemplu. Dupa alegerile din 20 mai *90 am format primul guvern legitim pe baza alegerilor democratice. Ne pregatisem foarte serios. Am prezentat programul de reforma, care a fost aprobat fara nici un vot impotriva, dar, la nici doua saptamani dupa ce am primit votul de investitura, am venit in Parlament cu Legea 15, legea transformarii societatilor de stat in societati comerciale – prima lege importanta a reformei – si apoi aveam tot sirul de legi, clar spuse, una dupa alta. Asta inseamna sa fii pregatit pentru guvernare. Ai niste prioritati, le pui pe masa, in primele luni deschiderea, disponibilitatea, simpatia publicului sunt foarte mari, atunci poti sa faci multe. Acum au trecut cinci luni si noi nu avem in fata o prioritate care sa fi fost legiferata, o prioritate care sa ne fie clara. Un dosar economic sau social, spre exemplu, un dosar care ar fi tratat problema recorelarii pensiilor sau un dosar care ar fi tratat problema valorificarii materialului lemnos din Romania. In principal, fara a intra intr-o polemica politica oarecum facila, as spune ca aceasta guvernare ar fi trebuit sa aiba o baza de plecare mult mai puternica.

– Exista o disputa la nivel european intre socialismul de tip Jospin, deplasat mai la stanga, si cel de tip Blair-Schroder, care migreaza oarecum spre liberalism. Pentru care dintre aceste curente optati?

– Vedeti, e perceput asa, e adevarat. Insa formula care a fost acceptata in 1999, in noiembrie, la congresul de la Paris al Internationalei este clara, aceeasi pentru toate aceste partide social-democrate europene: imbinarea eticii, imbinarea echitatii sociale cu dinamica economica eficienta. Asta este social-democratia de astazi si aici se incadreaza si guvernarea lui Tony Blair, si guvernarea lui Lionel Jospin, si guvernarea lui Gerhard Schroder. Sa nu uitam ca Tony Blair are la activ deja cele mai bune reusite ale sale in domeniul social, iar Lionel Jospen are cele mai bune reusite in domeniul economic. Eu cred ca social-democratia se afla in fata unei mari, unei misterioase dileme, si anume, in lumea de azi, in lumea globalizarii, in lumea incalcarii constante a suveranitatii statelor de catre marile companii financiare, in general de catre marile companii internationale, in momentul in care nici macar SUA nu fac fata acestor lucruri, in momentul in care discrepantele uriase intre Europa si lumea a treia nu fac decat sa creasca, marea dilema a social-democratiei este continutul concret al solidaritatii sociale. Aici raspunsul este departe de a fi conturat. Tony Blair vorbeste de calea a treia, Schroder vorbeste de noul centru.

In termenii politicii romanesti, PD am spus ca e de centru-stanga. Dar noi suntem o stanga moderata, inteleapta, centru-stanga, asta inseamna social-democratia zilelor noastre pe care o reprezinta si PD.

– Cum va ajuta familia in ceea ce vreti sa faceti?

– Familia m-a sustinut extraordinar in toate imprejurarile. Sigur, primul si cel mai important ajutor e cel moral, sustinerea pe care o ai in momentul cand esti supus unui puternic stres, unor atacuri. Familia le incaseaza intr-un fel mai greu decat cel in cauza, adica decat mine, si totusi au gasit formidabile resurse sa ma sustina. In plus, Oana este un mare specialist in domeniul comunicarii, Mioara a fost ziarista 18 ani si n-a incetat nici o clipa sa fie, asa ca, cu toata sinceritatea, va spun ca sfaturile lor si mai ales grijile lor imi fac mult bine.

– Doriti sa adaugati ceva?

– Am un anume gust amar cand il aud pe colegul Traian Basescu in interviul pe care l-a dat ca-si asuma raspunderea pentru rezultatele de la ultimele alegeri si aceasta asumare pare formala. Pare formala pana intr-acolo, incat imi zic ca aceasta e fatarnicie si un proiect construit pe fatarnicie, fatarnicie va fi un proiect construit pe minciuna, minciuna va fi.